.jpg)
Am lăsat să treacă măcar câteva zile de la un eveniment, aparent bine gândit şi aşezat pe harta festivismului local (şi naţional), care a compus, în codurile de organizare, mai multe încălcări de reguli, norme ale conduitei publice şi care au produs reacţii. Luni, 29 noiembrie, la ora 19, avea să se sărbătorească Ziua Naţională a României, la invitaţia preşedintelui Consiliului Judeţean Timiş, Constantin Ostaficiuc. Aparent, momentul era bine ales, se suprapunea cu inaugurarea Sălii Baroce, din incinta Palatului Baroc, (cel care găzduieşte Muzeul de Artă al Timişoarei), sala fiind ultima dată în folosinţă. Până aici, toate sunt coincidenţe fericite. Lume din toate mediile: religie, mass-media, politică, afaceri, cluburi de servicii sociale, oameni din lumea artei. Aceste două evenimente suprapuse făceau parte din aria evenimentelor specifice instituţiilor publice, cu investiţii publice, cu responsabilităţi în favoarea binelui public. Aşa spun… manualele de conduită (publică, şi ea). Pe acest decor, habar nu am cine l-a învăţat pe domnul Ostaficiuc să facă un anumit lucru, dar l-a învăţat foarte rău! Despre ce este vorba? Şi de ce nu a fost bine? Întâmpinarea oaspeţilor, cu familia, se face numai la inaugurarea unor proprietăţi private sau, după caz, dacă cel care întâmpină o delegaţie, absolut compatibilă ca şi structură; adică un cuplu, să zicem, regal sau prezidenţial, întâmpină alte cupluri, similare, la un eveniment care impune primirea familiei oaspetelui. Sau un diplomat, pe teritoriul ambasadei, întâmpină, cu familia, perechi invitate la o recepţie, invitaţia conţinând specificaţia „cu partenerul/partenera”. Niciodată, la inaugurarea unui edificiu, realizat din bani publici, practica nu sugerează (măcar!) prezenţa soţului /soţiei, decât numai şi numai în calitatea oricărui alt oaspete! Niciodată, la primirea oficială, întâmpinarea în incinta unei instituţii publice NU o face familia celui cu funcţie publică! Este împotriva oricărei norme! Aşadar, rău (ca să nu spun prost) sfat aţi primit, domnule Ostaficiuc! Ce s-a văzut? Orgoliul, mândria, păcate biblice fără şansa unei comparaţii, s-a văzut trufia modului de expunere a detaliilor ce ţin de verbul „a face”, cu MAREA OBSERVAŢIE: vorbim despre bani publici, nu privaţi! Comportamentul puterii judeţene, în acest caz, răneşte, de departe, bunul-simţ al contribuabilului! Banii din care s-a renovat Muzeul de Artă sunt bani publici, iar Palatul Baroc este construcţia unei străbunici de-a noastră, a bănăţenilor, pe numele său: Împărăteasa Maria Tereza a Imperiului care ne-a educat întru civilizaţie. Cred că un cetăţean, educat în copilăria sa, cu aceste coduri ale modestiei şi ale respectului faţă de cei din jur, nu se putea purta într-o instituţie publică precum acasă, la mama sa… Recunosc, şampania şi „amus-bouche”-urile au fost gustoase, Ziua României merita să fim împreună, cei care „compunem” responsabilităţi mai mari sau mai mici în acest oraş, dar conduita de „şef de palat” nu este specifică, nu făcea parte din coduri. Codurile au fost afişate cu ipocrizie, iar cele autentice, încălcate cu cinism. Multe persoane din Timişoara au fost lezate de această atitudine. Am stat pe gânduri, aproape o săptămână, dacă să scriu sau nu despre această, aparent, elegantă seară, dar plină de cinism. Am decis: scriu. De dragul adevărului.
