Problema actuală a pădurii din Caraș-Severin (dar problema e una națională) nu e proprietatea, consideră specialiștii, ci administrarea pădurii. Că s-au retrocedat păduri e firesc, dar o suprafaţă de pădure nu e echivalentă cu una arabilă, de pildă. Pădurea are regulile ei speciale, ea nu poate fi exploatată şi nici întreţinută oricum. Pentru că. acolo unde n-a fost bine întreţinută s-au produs cele mai mari nenorociri. Organele silvice sunt obligate să păzească şi să întreţină doar pădurile aparţinătoare statului, nu şi pe cele private. Deşi problema pazei se poate rezolva printr-o simplă cerere către Direcţia Silvică, infim de puţini deţinători solicită acest lucru. În Caraş-Severin există cam 30% păduri private, restul aparţinând statului. Norocul constă însă în faptul că ele nu sunt aşezate în marile bazine hidrografice. Nici cota de tăiere nu o depăşeşte pe cea maxim admisă. Judeţul nostru are de pildă o limită de un milion de metri cubi pe an, dar nu se taie mai mult de 6-700.000 de metri cubi.
Vorbind de problema furturilor de lemn, autoritățile silvice admit că pădurarii sunt şi ei oameni, unora nu le-au mai fost mărite salariile de ani de zile, dar în general aceşti angajaţi sunt responsabili. Ei ştiu că tot vor fi prinşi, măcar o dată la un an cineva le va găsi cioatele şi le va imputa. Marea problemă e, însă, că pădurile private sunt lăsate de cele mai multe ori în voia soartei.
Comentarii
comentarii