(4).jpg)
Ce-are poluarea cu Timişoara? Ei bine, are multe. Nu demult Timişoara a fost arătată cu degetul pentru că în aer are prea multe particule de praf cu diametrul mai mic de 10 microni. În ultimul timp situaţia se pare că s-a mai stabilizat, dar e şi perioada concediilor, ceea ce face ca activitatea producătoare de praf să fie mai redusă. În anul 2011 s-a făcut public şi un studiu privind stadiul realizării măsurilor din Programul Integrat de gestionare a calităţii aerului. Conform acestui studiu, dintre sursele posibile de emisii PM10 cu impact asupra calităţii aerului se pot enumera: sursele din activitatea industrială, din sistemul centralizat şi individual de încălzire a populaţiei, din centralele termoelectrice, din traficul rutier, din activitatea de constructii. Evoluţia concentraţiei de pulberi în suspensie PM10 arată că la începutul şi sfârşitul de an, în perioada rece, se observă o contribuţie a surselor de suprafaţă cu înălţime de emisie joasă, asociate activităţilor de încălzire rezidenţială.
Se măsoară…
Cu ce e poluată atmosfera în urbea de pe Bega? Sau, mai precis, ce măsoară acele staţii atât de celebre ce se află în Timişoara? Măsoară dioxidul de sulf – SO2 – gaz incolor, cu miros înţepător, amărui, produs ca urmare a arderii materialelor care conţin sulf. Surse naturale: erupţiile vulcanice, fitoplanctonul marin, fermentaţia bacteriană în zonele mlăştinoase, oxidarea gazului cu conţinut de sulf rezultat din descompunerea biomasei. Surse antropice: sistemele de încălzire a populaţiei care nu utilizează gaz metan, centralele termoelectrice şi procesele industriale (siderurgie, rafinărie, producerea acidului sulfuric) şi în măsură mai mică emisiile provenite de la motoarele diesel. Efecte asupra sănătăţii: provoacă iritaţia ochilor şi a primei părţi a traiectului respirator. În atmosferă, contribuie la acidifierea precipitaţiilor cu efecte toxice asupra vegetaţiei şi acidifierea corpilor apoşi. Se măsoară şi oxizii de azot – NOx (NO/ NO2). La temperatura mediului ambiental sunt prezenţi în formă gazoasă. NO este incolor şi inodor; NO2 are culoarea brun roşcat şi un miros puternic, înecăcios. Surse naturale: sursa principală – acţiunea bacteriilor la nivelul solului. Surse antropice: încălzirea rezidenţială şi evacuările de gaze de eşapament de la motoarele vehiculelor în etapa de acceleraţie sau la viteze mari. NO produce o cantitate mai mare de NO2 în procesul de combustie şi în prezenţa oxigenului liber. Efecte asupra sănătăţii: gaz iritant pentru mucoasă ce afectează aparatul respirator şi diminuează capacitatea respiratorie (gradul de toxicitate al NO2 este de 4 ori mai mare decât cel al NO). Oxizii de azot contribuie la formarea ploilor acide şi favorizează acumularea nitraţilor la nivelul solului care pot provoca alterarea echilibrului ecologic ambiental.
Risc mai mare de a pătrunde în alveolele pulmonare, provocând inflamaţii şi intoxicări
Pulberi în suspensie – PM10/PM2,5. Sunt particule lichide şi solide cu diametrul mai mic de 10μ. Surse naturale: erupţii vulcanice, eroziunea rocilor şi dispersia polenului. Surse antropice: activitatea industrială, şi sistemul de încalzire a populaţiei, centralele termoelectrice. Traficul rutier contribuie prin pulberile produse de pneurile maşinilor la oprirea acestora şi datorită arderilor incomplete. Efecte asupra sănătăţii: toxicitatea pulberilor se datorează nu numai caracteristicilor fizico-chimice, dar şi dimensiunilor acestora. Cele cu diametru de la 5-10 µ (PM10) la 2,5-5 µ (PM2,5) prezintă un risc mai mare de a pătrunde in alveolele pulmonare provocând inflamaţii şi intoxicări. Pe de altă parte, vehiculele emit şi alte gaze iritante, elemente toxice (Cd, Pb, As, etc.) şi substante cancerigene (hidrocarburi aromatice policiclice, aldehide, nitrocompuşi, etc.). Se mai măsoară plumbul, benzenul, monoxidul de carbon, ozon – O3. Graficul anilor 2009 şi 2010 arată că pe lunile de vară nu prea au loc depăşiri ale PM10, iar un vârf al prafului din Timişoara se poate observa în cazul anilor mai sus menţionaţi în lunile octombrie-noiembrie. Depăşirile sunt cauzate de traficul auto – în zona centrală a municipiului Timişoara pe arterele principale de trafic, în exteriorul acestuia de-a lungul drumurilor naţionale şi în localităţile situate pe rutele acestora; perioada în care traficul din imediata vecinătate a staţiilor este mai aglomerat se încadrează în intervalul orar 0730 – 1900; în zilele de sâmbătă şi duminică traficul este mai redus; încălzirea rezidenţială; utilizarea materialelor antiderapante în sezonul rece; starea tehnică necorespunzătoare a căilor de rulare.
