Va fi dezvelită o placă memorială şi va fi lansată cartea „Aurel C. Popovici-Racoviţă. Preotul-compozitor şi profesorul”, semnată de muzicologul lugojean dr. Constantin-Tufan Stan. La eveniment va participa şi PS Alexandru Mesian, episcopul greco-catolic de Lugoj Preotul-compozitor Aurel C. Popovici-Racoviţă (1879, Racoviţa, Timiş – 1942, Arad) va fi omagiat duminică, 14 noiembrie, în localitatea cărăşeană Ticvaniu Mic. Manifestările vor debuta la Biserica Greco-Catolică din localitate, păstorită de preotul Pavel Tilca, printr-o Sfântă Liturghie arhierească, oficiată de PS Alexandru Mesian, episcopul greco-catolic de Lugoj. Răspunsurile liturgice vor fi date de Corul Catedralei Greco-Catolice din Lugoj, dirijat de prof. Olimpia Drăgan. Va fi săvârşită şi o slujbă de pomenire a fostului preot-paroh Aurel C. Popovici-Racoviţă, personalitate marcantă a vieţii muzicale din Banat şi Transilvania în perioada ante- şi interbelică, fervent luptător pentru înfăptuirea Marii Uniri. După-amiaza, la Căminul cultural din localitate, va fi lansat volumul „Aurel C. Popovici-Racoviţă. Preotul-compozitor şi profesorul”, semnat de muzicologul lugojean dr. Constantin-Tufan Stan, prefaţat de dr. Constantin Catrina. Cartea, apărută cu binecuvântarea Preasfinţiei Sale Alexandru Mesian, tipărită la Editura „Eurostampa”, din Timişoara, va fi prezentată de scriitorul Simion Dănilă. Va fi dezvelită o placă memorială şi vor fi citite mesaje din partea Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România şi a Muzeului Naţional „George Enescu” din Capitală. Îşi va da concursul un grup instrumental folcloric al Şcolii de Arte Frumoase „Filaret Barbu” din Lugoj, instruit de prof. Lucian Costi. La manifestări va fi prezent ing. Victor Verzea, nepotul preotului-compozitor.
Personalitate marcantă a vieţii muzicale din Banat
Aurel C. Popovici-Racoviţă, născut în comuna timişeană Racoviţa, a absolvit cursurile Seminarului Teologic din Blaj, unde a studiat muzica cu Iacob Mureşianu. A slujit ca preot la biserica greco-catolică din satul cărăşean Ticvaniu Mic, între 1904 şi 1914, şi paroh-administrator protopopesc la Oraviţa. În februarie 1914, datorită meritelor sale obţinute pe tărâm social şi muzical, a fost adus la Lugoj, de episcopul Valeriu Traian Frenţiu (originar din comuna Ticvaniu Mare), ca profesor de cânt bisericesc şi muzică instrumentală şi corală la două nou înfiinţate instituţii unite lugojene, Seminarul Teologic şi Preparandia Greco-Catolică de Fete, precum şi dirijor la Societatea Corală „Lira”. În perioada petrecută la Ticvaniu Mic s-a afirmat ca unul din cei mai reprezentativi compozitori bănăţeni, creaţiile sale corale fiind preluate în repertoriul multor reuniuni vocale din Banat şi Transilvania. În anul 1913 a fost distins cu menţiune la prima ediţie a Premiului Naţional de Compoziţie „George Enescu”, pentru melodrama „Ahasverus”, pentru orgă, voce, violoncel, cor şi timbale, şi „Umbra lui Mihai şi mama lui”, o piesă corală cu acompaniament de armoniu. Muzicianul bănăţean a activat la Lugoj până în anul 1918, după care a plecat la Tighina, în Basarabia, unde a fost profesor de muzică, religie şi limba română, în contextul în care în ţinuturile alipite la patria-mamă era o acută nevoie de cadre didactice calificate. Între anii 1925 şi 1939 a funcţionat ca profesor de muzică la Liceul „Moise Nicoară” din Arad, numele său fiind preţuit în cele mai selecte medii muzicale bănăţene şi naţionale. După pensionare a confirmat vocaţia sa componistică, fiind din nou distins, în 1940, la prestigiosul Premiu Naţional de Compoziţie „George Enescu”, cu menţiunea I, pentru „Cvartet de coarde”. S-a stins din viaţă la Arad, în anul 1942, unde îşi doarme somnul de veci. Creaţiile sale laice, vocale şi vocal-simfonice, pătrunse de un nestăvilit avânt patriotic (Rapsodiile I şi II, Marşul lui Tudor, Imnul Transilvaniei, Dorul ardeleanului ş.a.), inspirate din melosul folcloric bănăţean, precum şi cele religioase (Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, Ca pe Împăratul, Cari pre Heruvimi, Ave Maria ş.a.), consacrate în perioada ante- şi interbelică, aşteaptă să fie „redescoperite” şi oferite din nou publicului meloman, un act atât de necesar pentru reconstituirea geografiei spirituale româneşti bănăţene.
