Acasă Editorial Preotul Lehaci – caz sau lecție?

Preotul Lehaci – caz sau lecție?

DISTRIBUIȚI

liaCred că nimeni nu s-a așteptat ca eliberarea de pe YouTube a unei înregistrări  făcute de un elev, dintr-o clasă de Seminar Teologic din Timișoara, privind atitudinea verbală a unui tânăr preot, Andrei Lehaci, să facă ”înconjurul lumii” într-un timp atât de scurt. La fel ca și întâmplarea, prezentată exagerat, a fetiței Iulia, care a petrecut o noapte într-o minunată mănăstire din Moldova, reacțiile  au luat-o razna! Revenind la cazul Lehaci, analizând părerile mai multor preoți din Timișoara, citind atent comunicatul Mitropoliei, de fapt, al celui care este la cârma reală, a episcopului-vicar Paisie, am câteva observații de făcut, cu atât mai mult cu cât ZIUA de Vest a fost prima publicație care a identificat cazul, care a creat și sursa pentru restul materialelor de presă. Asta este mai puțin important.

Cred că este momentul unei analize, la mai bine de 72 de ore de când subiectul a intrat în zona on-line-ului. De ce preotul Lehaci? De ce nu altul, un alt preot care, poate, vorbește și mai apăsat, poate și mai colorat, mai indecent sau mai necreștineşte? Preotul Lehaci a fost filmat acum patru-cinci ani, și nu acum nouă, cum s-a spus inițial. Filmarea este reală, verificată, din clasă, a fost făcută de cineva care, la momentul acela, nici nu știa că o va ”rostogoli” în acest fel. Autorul filmării a stocat mai multe imagini într-un fișier, obișnuia să facă asta cu  toate imaginile telefoanelor folosite de-a lungul  timpului, dar într-o zi, când a făcut ”curat”, ghinion, a povestit cuiva despre amintirea generată de aceste imagini. Brusc, acel cineva avea să facă anumite remarci la adresa preotului Andrei Lehaci și atunci… filmarea a plecat, din păcate pentru preot, mai departe… Ce remarci? Lehaci Andrei obișnuia să folosească un limbaj, să-i spunem, mai informal, cu cei din jur. S-a bucurat de simpatia lui Paisie Lugojanul, șeful Mitropoliei Banatului, despre care acum, chiar acum, mă abțin să produc un subiect. Lehaci a fost promovat în funcția de preot-paroh și, din păcate, din acea clipă, a promovat o atitudine sfidătoare la adresa mai multor preoți, care, la rândul lor, nu i-au dorit binele. Desigur, Lehaci nu este cel mai rău dintre slujitorii Domnului. O mulțime de alți slujitori  se întrec în  verbalitate agresivă, înjură, nu au răbdare cu oamenii, a trecut vremea anilor în care preoți devotați credinței (cum era bunicul meu)  mai pot da exemplu, ei au dispărut! Andrei Lehaci a pierdut funcția de paroh, dar merită șansa de a-și  reconstrui imaginea prin practicarea preoției, mai departe, poate după lecția umilinței creștine va înțelege mai bine ce înseamnă funcții obținute… prea ușor! Despre ce este vorba?  La ședința Consiliului Eparhial de urgență, de luni, 17 februarie 2014, episcopul Paisie nu a stat pe gânduri și s-a lepădat de Lehaci, precum Petru din Noul Testament! Asta pentru că noțiunea de lider spiritual nu se regăsește în practică, cel ce nu-și apără echipa, cel care se leapădă repede de cei pe care, împotriva multor preoți, i-a numit în funcții, are o mare problemă  de stabilitate caracterială și emoțională. Paisie i-a scos din Catedrală pe câțiva dintre cei mai iubiți preoți din Timișoara: Creța, Feraru, Dragomir. Preoți bănățeni, iubiți de enoriași. L-a dat la o parte pe Lehaci, numai ca să nu-l supere pe Patriarhul Daniel, căruia îi era greu să se bată și cu țiganii, dar și cu cei care-l contestă pe Antonescu ( mareșalul). Despre istoria noastră se va mai scrie, mulți români nu sunt împotriva ideilor lui Lehaci, mai ales că Antonescu nu a ucis țigani! I-a deportat, așa cum au făcut comuniștii cu bănățenii deportați în Bărăgan, despre care abia se mai vorbește. Istoria se scrie și se rescrie. Lehaci a avut proasta inspirație să afirme în public, într-o școală, ceva ce nu mai este agreat de politica europeană și mondială: fraze discriminatorii. Școala teologică trebuie să fie una creștină, umană, este adevărat!  
Dacă acest caz este și o lecție, vom vedea. O lecție pentru noi toți, toți suntem supuși ispitelor clevetirii, ale ieșirii din tiparele unei comunicări absolut etice. O lecție pentru preoți, pentru studenți, elevi, pentru noi, ca jurnaliști. Internetul poate fi și mama și ciuma omenirii. Einstein avea dreptate: prea multă tehnică va duce la imbecilizare!

Comentarii

comentarii