Am putea vorbi, parafrazându-l pe Alvin Toffler cu a sa ”Powershift (Putere în mișcare, în traducere liberă)”, despre finanțe în mișcare. Vorbim cu naturaleţe, astăzi, despre finanţe, despre acţiuni, tranzacţii, bursă. Vorbim despre brokeri şi despre brokeraj. Despre pieţe de capital. Noţiuni care au lipsit românului zeci de ani de zile, pentru că, în timp ce pieţele mondiale fierbeau la focul înteţit al imprevizibilelor evoluţii financiare, noi priveam cuminţi şi naivi, la televizor, economia românească de comandă. Ne ţineam răsuflarea înaintea finalizării unei elice de vapor, a unui utilaj oarecare, ce urma să iasă pe porţile vreunei fabrici, pentru a trece în vreun depozit, tresăltam patriotic la tăierea vreunei panglici sau la miile de kilograme la hectar, raportate pe la… Cucuieţii din Vale. Sigur, nu se întâmpla chiar aşa în intimitatea noastră, dar acesta era scenariul.
Lucrurile s-au schimbat, desigur, dar oraşele cu un necruţător destin muncitoresc, cum e Reșița, de pildă, puteau şi pot fi condamnate la colaps, la o autarhie de rău augur, la o moarte lentă, bună pentru cimitirul elefanţilor. Ceea ce ar putea salva astfel de zone, în afară de ceea ce s-a mai mişcat sau s-a mai menţinut până acum, ar fi investiţia masivă şi urgentă în tehnologii noi, avansate. Tehnologii curate, cu căutare într-o lume care-şi redescoperă esenţele primordiale în ceea ce priveşte mediul.
În afară de asta, însă, prosperitatea vine şi de pe pieţele de capital, din tranzacţiile şi speculaţiile financiare, pe al căror tărâm încep să intre şi oraşe care nu aveau habar despre aşa ceva. Au apărut, la un moment dat, în urbea de la poalele Semenicului, terminaluri al Bursei Române de Mărfuri, într-o zonă, totuși, puţin probabilă pentru astel de ţinte. Au funcționat societăţi de investiţii financiare – SSIF-uri –, care începuseră să aibă rezultate, să găsească clienţi, să consemneze primele izbânzi financiare. S-au înmulţit băncile, un semnal important pentru economia acestor zone, societăţile de asigurări, multe dintre ele cu posibilităţi de capitalizare a banilor. La puțin timp, însă, au început să întâmpine probleme, odată cu criza.
”Probabil primul şi cel mai autentic principiu economic din lume spune că banii trebuie să circule, să producă alţi bani, principiu enunţat, alături de altele, de mari economişti, monştri sacri în domeniu, ne spune economistul reșițean, Paul Constantin, funcționar bancar. De aceea, poate ar fi cazul să depăşim mentalitatea conform cărei băgăm toţi banii în pământ, în betoane, în valori imobiliare aparent sigure, dar extrem de greu de recuperat la o adică. Bunurile fixe pot constitui uneori pietre de moară la gâtul celor care investesc de pildă în căsoaie foarte greu de întreţinut şi de vândut, ulterior. Mult mai atractive sunt pieţele de capital, în continuă fluctuaţie. Desigur, după principiul pe care ţi-l spun brokerii: câştiguri mari, riscuri mari, câştiguri mici, riscuri mici.”
Din nefericire, însă, visul acesta optimist a cam îngheţat în ultimii ani, rămânând într-un ambalaj mai mult teoretic, odată cu criza, care ne arată şi faţa hâdă a evoluţiilor financiare. Reșița a rămas, din acest punct de vedere, chiar în urma Caraș-Severinului, orizontul dezvoltării urbei părând în acest moment îngustat din punct de vedere investițional. Și totuși, migrația economică din regiune nu a fost atât de mare, observa cu câteva zile în urmă economistul Liviu Spătaru, fostul primar al Reșiței, într-o emisiune la postul Banat TV, ceea ce ne-ar putea face oarecum optimiști în legătură cu destinul județului. Dar nu și al capitalei sale, am putea observa, de unde pleacă zilnic autobuze cu muncitori spre Caransebeș sau Lugoj. Fără a dori să facem cuiva un proces de intenție – pentru că situația trenează de ani de zile – trebuie să o spunem clar: Reșița e ocolită de investitori! Motivele sunt, cu siguranță, multe și complexe iar explicațiile cu siguranță că abundă. Ele însă nu țin de foame. Instituția specializată pe ocuparea forței de muncă anunță cifre îngrijorător de mici în legătură cu ofertele de locuri de muncă. Acesta e, din păcate, adevărul economic: lipsa locurilor de muncă și e greu de crezut că la Reșița acest handicap ar putea fi surmontat în următorii ani.
