Primarul Nicolae Robu i-a scris premierului Dacian Cioloş, marţi, pe facebook, cerându-i acestuia să dea o Ordonanţă prin care să li se permită autprotăţilor locale să finanţeze sporturile, pentru a avea performanţă. Mai ales că recentele competiţii sportive, Olimpiada de la Rio, au demonstart că România nu mai are un sport de calitate, pentru că nu mai are pepiniera din care să fie rectrutaţi sportivii de valoare.
’Stimate domnule prim ministru,
Declinul continuu, deja de mulţi ani, al sportului românesc este un lucru prea bine cunoscut. Dacă altădată, marile competiţii la nivel continental sau planetar erau pentru noi românii prilej de bucurie şi mândrie, în ultimii ani ele au ajuns să fie noi motive de mâhnire şi, uneori, chiar de ruşine. De emoţia inegalabilă a intonării imnului nostru naşional şi arborării tricolorului la cele mai înalte cote, am ajuns să mai avem parte doar cu totul şi cu totul izolat.
Este ciudat cum putem noi românii, de la oficiali la simpli cetăţeni, să avem pretenţia de a fi cei mai buni din lume sau printre cei mai buni, bazat doar pe gloria înaintaşilor! Pentru că altceva e clar că nu putem invoca în susţinerea respectivei pretenţii!
Ori, pentru ca un popor să poată face performanţă sportivă, el trebuie să aibă o cultură a sportului, o infrastructură adecvată pentru sport şi programe cadru în care sportul să poată fi practicat cu succes, atât la nivel de performanţă, cât şi la nivel de masă, pe toată paleta de vârste, începând cu cele mai fragede!
Desigur, toată lumea aşteaptă în toate, totul, de la Guvern, aşa funcţionând mentalul nostru colectiv. Şi asta, deşi este prea bine cunoscut că posibilităţile financiare ale Guvernului sunt mult sub ceea ce el are în sarcină, date fiind multiplele nevoi stringente ale ţării, multiplele aşa-numite priorităţi naţionale.
Despre implicarea mediului privat, nu vorbim şi se pare -spun asta cu amărăciune, după patru ani de insistenţă pe această direcţie-, degeaba am vorbi, cu excepţiile de rigoare. Pe de o parte, societăţile comerciale se dovedesc prea puţin interesate de fenomenul sportiv -din nou: cu excepţiile de rigoare -, ele având ca raţiune esenţială de a fi producerea de profit, iar în sport, exceptând fotbalul de top -la care este imposibil de ajuns fără investiţii uriaşe prealabile -, neputându-se face profit.
Pe de altă parte, asociaţiile şi fundaţiile de drept privat, ca organizaţii non profit, nu au nici ele cum să-şi constituie venituri suficiente pentru a face faţă cheltuielilor cerute de sportul de performanţă, mai ales în sporturile costisitoare, cum sunt cele de echipă, de fapt cele mai agreate de public: fotbalul, rugby-ul, baschetul şi handbalul.
În această situaţie, o singură speranţă mai rămâne: implicarea autorităţilor publice locale. Autorităţile publice locale -multe dintre ele, în orice caz- au resurse şi au suport, ba chiar presiune, din partea cetăţenilor creatori ai respectivelor resurse, să sprijine sportul, dar de neînţeles, nu sunt lăsate să o facă, mai corect spus, nu sunt lăsate să o facă aşa cum s-ar cuveni, cum o cer realităţile, cum cere performanţa, cum presupune competitivitatea, de rânduiala legislativă. Vorbim acum despre sport, dar la fel stau lucrurile şi în privinţa culturii şi, de altfel, în orice privinţă. Este inadmisibilă şi în flagrantă contradicţie cu Constituţia restricţionarea prin diverse legi izvorâte evident din minţi centraliste, total anacronice, a ceea ce pot face autorităţile publice locale, alese de cetăţeni, cu resursele proprii, adică, cu resursele celor ce le aleg!
Domnule prim ministru, sunt convins că dv. vedeţi lucrurile şi le înţelegeţi altfel decât predecesorii dv. Schimbaţi, domnule prim ministru, prin Ordonanţă de urgenţă -de la Parlamentul României nu putem avea nicio aşteptare (nici) în acest sens!-, această legislaţie aberantă şi veţi descătuşa România! Iar rezultatele -evident: pozitive!- se vor vedea imediat! Este simplu: nu trebuie decât să înlocuiţi principiul “este permis doar ceea ce se spune că este permis (se spune prin legi, evident)”, cu principiul “este permis tot ce nu este interzis”, care şi-a dovedit beneficitatea de atâtea secole acolo unde a funcţionat. Este inadmisibil ca în România momentului 26 de ani de la Revoluţia anticomunistă şi implicit anticentralistă, antietatistă, forurile deliberative locale, alese de cetăţeni, să nu aibă posibilitatea să decidă, în prezumpţia de nevinovăţie şi de bună credinţă, dar şi în totala transparenţă, evident, LIBER şi nu doar în limitele a fel şi fel de enumerări -implicit în limitele minţilor din care aceste enumerări au izvorât! -, ce este bine, ce este oportun pentru comunităţile care le-au emanat.
Revenind la sport, domnule prim ministru, aveţi în vedere că nesprijinirea sportului are de fapt consecinţe mult mai grave decât lipsa de competitivitate a naţiunii noastre în întrecerile sportive cu celelalte naţiuni – deşi şi aceasta, evident, este foarte gravă!-: tot mai mulţi copii ai României sunt obezi, tot mai mulţi tineri suferă de diverse boli străine altădată vârstei lor, tot mai mulţi cetăţeni de diverse vârste au o stare de sănătate precară! Şi asta ar trebui să ne alarmeze şi mai mult şi să ne determine să trecem urgent la măsuri remediative!
Cu încredere şi speranţa că veţi fi sensibil la cele semnalate şi veţi interveni cu promptitudine, corectiv, asupra a ceea ce trebuie corectat, pentru binele sportului românesc şi mult mai mult decât atât,Prof.univ. dhc Nicolae Robu, PRIMARUL TIMIȘOAREI.’
