O prima solutie ar fi sa recurga la ajutorul Presedintelui. Sa-i solicite Presedintelui sa nu promulge legea. Afirm acest lucru intrucat, strict tehnic, pentru ca legea sa nu intre in vigoare, alta cale constitutionala nu exista. Cu exceptia recunoasterii de catre PD-L a infrangerii si trecerii in regim de urgenta, adica fortand din nou, aproape violand Constitutia, a unui nou act normativ care sa-l anuleze pe acesta. Care nu ar fi exclus sa fie votat din nou printr-o frauda. Deci, sa ne intoarcem la Presedinte.
Si Presedintele ce poate sa faca? El poate sa respinga legea. Sa refuze sa o promulge. Din ce motiv? Daca o face din simplul motiv ca PD-L a votat jucandu-se de-a baba oarba in Parlament, atunci tocmai incalca o prevedere constitutionala, pe care a invocat-o in urma cu cateva zile, atunci cand legat de un alt incident major, Legea pensiilor, a afirmat raspicat ca nu-i permite Constitutia sa medieze un conflict intre grupurile parlamentare. Ori acum tocmai despre un asemenea conflict este vorba. PD-L a votat din greseala alaturi de opozitie si, acum invocand greseala si solicitand nepromulgarea legii, se afla in conflict cu cei alaturi de care a votat. Pe de alta parte, Presedintele ar mai putea sa atace fondul, refuzand sa promulge legea. Si anume, sa lanseze afirmatia ca legea este proasta, ca este paguboasa pentru stat, motiv pentru care nu trebuie sa intre in vigoare. In aceasta situatie, seful statului ar intra din nou intr-un conflict direct cu cetatenii. Pentru ca le ia, la modul cel mai explicit cu putinta, painea de la gura. Le ia ceea ce tocmai li s-a dat. Aceasta indispensabila gura de oxigen, pentru a supravietui iarna care vine. Nu as vrea sa fiu nici in locul PD-L si nici in locul Presedintelui, pentru ca, sincer, nu as stii cum sa mai ies din acest cerc vicios.
Comentarii
comentarii