Gheorghe Doja, în maghiară Dózsa György (născut în 1470, la Dalnic, Scaunul Chizd, Regatul Ungariei, astăzi în judeţul Covasna), a fost un mic nobil secui din Transilvania care a condus răscoala ţărănească contra marilor proprietari de pământ din anul 1514. Devine oștean și se remarcă în luptele antiotomane de la sfârșitul secolului al XIV-lea, atunci când luptă sub comanda legendarului Pavel Chinezu (Kinizsi Pal). Astfel are ocazia să cunoască puternica cetate Timișoara, între zidurile căreia a stat zile și nopți înainte de a pleca în campanii. Pentru meritele sale militare este înobilat, dar își continuă cariera militară.
În anul 1513, Gheorghe Doja a fost însărcinat cu organizarea unui corp de oaste secui, care să participe la cruciada antiotomană inițiată de Papa Leon al X-lea.
Oastea organizată pentru cruciadă s-a transformat într-o oaste de răsculaţi pe teritoriul Ungariei, sub conducerea lui Doja.
“La cruciada antiotomană proclamată de papalitate au fost chemați la luptă și țăranii, cărora li se promitea libertatea. Mase mari de țărani se îndreaptă spre Pesta unde era locul de adunare al cruciaților. Nobilii nemulțumiți că nu mai are cine să lucreze pământurile încep represalii asupra familiilor țărănești rămase acasă, ceea ce provoacă mari nemulțumiri în tabăra celor veniți la cruciadă. În fruntea armatei este pus Gheorghe Doja. Sensibil la faptele de cruzime ale nobililor, Doja se adresează armatei sale și îi cere să pornească împotriva lor. Armata țărănească pleacă de la Pesta la Cegled unde se împarte în două părți: una pleacă spre Bihor și Maramureș să ridice țărănimea de acolo, iar alta, sub conducerea lui Doja se îndreaptă, pe la Szeged, spre Valea Maramureșului”, a povestit istoricul Ioan Hațegan.
Atacarea Cetății Timișoara
Principala direcţie a răsculaţilor a fost Timişoara şi Cenadul, localităţile de reşedinţă ale episcopului Nicolae Csáki (Nicolaus de Csak), principalul adversar al înarmării ţăranilor în vederea cruciadei. Una dintre bătălii se desfășoară în iunie la Cenad unde țăranii înving armata episcopului, care este prins și tras în țeapă.
După cucerirea puternicei cetăți Șoimoș armata condusă de Doja pleacă spre Timișoara pe care dorește să o cucerească și astfel să poată avea un punct strategic în confruntarea cu nobilimea.
“Comitele de Timiș cere ajutorul adversarului său politic, Ioan Zapolya voievodul Transilvaniei, convins că singur nu va face față cruciaților. Ajuns la Timișoara, Doja încearcă să devieze cursul Timișului Mic spre a avea șansa de a se apropia de ziduri. Între timp se apropie și armata lui Zapolya. Țăranii sunt prinși între două armate nobiliare”, a continuat Ioan Hațegan.
A urmat atacul de la 15 iulie 1514 al armatei ţărăneşti asupra Cetăţii Timişoara unde se refugiaseră marea nobilime. Cetatea a fost asediată de armata lui Doja, formată din 40.000 de ţărani. Trebuie spus că în rândul armatei lui Doja s-au aflat ţărani maghiari, slovaci, sârbi, croaţi, români şi secui. Ei au atacat cetatea în zona de nord şi de vest. Cetatea a fost apărată de tunuri.
Execuția lui Doja
Trupele lui Ioan Zapolya, venite în ajutor, înfrâng oastea lui Gheorghe Doja, care a fost prins alături de fratele său Gergely.
“Doar o parte a țăranilor scapă, iar restul sunt prinși. Ei sunt închiși în castel, iar nobilimea își savurează victoria și pregătește răzbunarea. Ceilalți prizonieri sunt executați fără judecată, iar pentru cei 20 de conducători ai țăranilor, judecata va fi în piața judecăților din cetate pe 20 iulie 1514”, a mai spus Hațeagan.
Doja a fost acuzat de uciderea câtorva sute de nobili, astfel că a fost condamnat la moarte. Va fi așezat pe un tron înroșit în foc, cu o coroană de fier înroșită și ea. I-au fost smulse bucăți din trup și date de mâncare celorlalți prizonieri, care fusese înfometați zile întregi.
Comandantul secui şi-a păstrat până în ultima clipă luciditatea. “Doar când îi este smulsă inima din piept scoate un geamăt și moare. Îi este tăiat capul și trupul în patru părți expuse în patru mari cetăți ale regatului (Buda, Pesta, Alba Iulia şi Oradea, iar capul la Szeged). O cruntă represiune se revarsă împotriva țăranilor. Peste 12 ani se va produce dezastrul de la Mohacs prin care regatul feudal maghiar dispare”, a încheiat istoricul bănățean Ioan Hațegan.
