Mircea Tătaru, concert maestru, a explicat că tematica repertorială a acestui început de an se axează pe ideea medalioanelor muzicale şi va continua şi în februarie cu câteva concerte de aceeaşi factură. Uvertura „Coriolan”, op.62, care va deschide programul simfonic este o pagină muzicală deosebit de valoroasă, despre care merită să spunem câteva cuvinte. Ea nu a fost scrisă după tragedia lui Shakespeare, ci ca introducere la piesa de teatru a unui prieten al lui Beethoven, Heinrich von Collin. Uvertura este o pagină de muzică programatică şi se referă la Generalul roman Coriolanus, care, din mântuitorul şi salvatorul Romei, devine exilat, datorită aroganţei şi dispreţului cu care îi trata pe cetăţenii marelui oraş. De nevoie, fiind ameninţat, se aliază cu duşmanii Romei şi începe asediul asupra oraşului. Deznădăjduit, la sfatul mamei şi al soţiei sale, el se sinucide. Cunoscând caracteristicile proprii ale eroismului beethovenian, putem spune că acest deznodământ al uverturii nu îi este propriu, pentru că în locul unei acţiuni eroice cu final victorios, asistăm la tragedia unei conştiinţe înfrânte. Dacă piesa lui Collin este azi dată uitării, Uvertura „Coriolan” are întotdeauna mare succes la publicul meloman, aşa cum a avut şi în 1807, la premieră.
Concertul pentru pian şi orchestră în do minor op.37 nr. 3 este expresia maturităţii depline a compozitorului. Pentru prima dată, el se rupe definitiv de stilul înaintaşilor lui şi se prezintă în maniera care-i va aduce mai apoi supranumele de „titanul”. Conştient sau nu, în acest concert el dă frâu liber temperamentului său vulcanic şi ştiinţei sale de compozitor. Creează dramatism şi efuziuni eroice reuşite nu doar prin textul muzical, dar şi prin opunerea pianului solistic orchestrei, ca într-un veritabil câmp de bătălie. El foloseşte o tonalitate minoră, la fel cum va proceda mai apoi cu celebra Simfonie a V-a. La premieră, în aprilie 1803, Beethoven a interpretat partea de pian solo cântând-o din memorie pentru că încă nu scrisese notele pe hârtia cu portative. A fost necesar s-o facă mai apoi, când un student al său, Ferdinand Ries, a fost programat să-l cânte. Pe scena sălii Capitol concertul va fi interpretat de pianistul Csiky Boldizsár jr.
În data de 2 aprilie, 1800, pentru prima dată, Viena s-a întâlnit cu talentul lui Ludwig van Beethoven, când a fost premiera Simfoniei sale nr.1. Această lucrare, op.21, despre care ştim că este marcată de spiritul lui Haydn şi de respectul faţă de Mozart, ne arată un compozitor stăpân pe materialul sonor, nefiind deloc un epigon al marilor săi înaintaşi. Deşi au fost şi critici care se îndoiau de forţa care li se anunţa că apare, alţii le-au răspuns mulţumiţi, că „leul a hotărât că-i înţelept să nu atace încă”. Cu toată structura clasică, căruia nu-i aduce intervenţii proprii precum în următoarele simfonii, amprenta beethoveniană se distinge în principal datorită felului cum foloseşte, pune în valoare, grupurile de suflători. Maestrul Gheorghe Costin va conduce acest concert de la pupitrul dirijoral –a conchis Mircea Tătaru.
Comentarii
comentarii
