La Belgrad şi Bruxelles, şase ţări (Germania, Franţa, Olanda, Suedia, Belgia şi Luxemburg) au trimis o scrisoare prin care cer soluţionarea urgentă a problemelor legate de azilanţii sârbi care, profitând de regim fără vize, în număr tot mai mare, vin în ţările menţionate şi caută azil politic. În primele 8 luni ale anului curent, numai în Germania, 2.714 de cetăţeni sârbi au cerut azil, iar în septembrie, numărul acestora a crescut semnificativ. Ministerul de Interne sârb consideră că creşterea cererilor de azil politic este în stransă legătură cu decizia Curţii Constituţionale a Germaniei, prin care indemnizaţia pentru azilanţi în această ţară a crescut de la 400 la mai mult de 800 de euro lunar. La Belgrad se menţionează că cetăţenii sârbi care solicită azil în Germania şi în alte ţări din UE sunt predominant de etnie romă, precum şi albanezi din sudul Serbiei. Motivele lor adevărate pentru cererea azilului nu sunt de natură politică, ci economică, având în vedere că este vorba de o populaţie foarte săracă şi lovită cel mai tare de criza economico-financiară cu care se confruntă Serbia. Cererea Germaniei şi altor ţări membre ale UE va fi dezbătută în curând în instituţiile europene. Momentan, ţările respective cer urgent punerea în vigoare a unui mecanism prin care regimul fără vize poate să fie suspendat, repede şi eficient, pentru ţările din care vin azilanţi în număr necontrolat şi insuportabil. Primele două ţări din care vin azilanţi nedoriţi sunt Serbia şi Macedonia. Problema reintroducerii regimului de vize pentru Serbia nu poate să fie analizată numai în contextul creşterii numărului de azilanţi. La Bruxelles şi mai ales la Berlin s-a cristalizat nemulţumirea profundă faţă de politica sârbă şi faţă de integrarea acestei ţări în UE. Analiştii politici din Serbia, precum şi cei din Europa nu pot, cu siguranţă, să descopere cursul politic pe care îl vor urmări preşedintele şi noul guvern care au câştigat ultimele alegeri prezidenţiale şi parlamentare din Serbia. Confuzia actuală creşte pe zi ce trece din cauza declaraţiilor contradictorii ale politicienilor din vârful statului. Chiar în aceeaşi zi, preşedintele Tomislav Nikolic a declarat că ţara sa va părăsi drumul către integrarea europeană, în cazul în care Uniunea va condiţiona integrarea Serbiei în UE de recunoaşterea independenţei Kosovo. Câteva ore mai târziu, vorbind la o conferinţă cu investitorii străini, primul ministru Ivica Dacic a declarat că integrarea europeană este opţiunea fără alternativă pentru ţara şi poporul sârb. Dacă în perioada următoare se dovedeşte că Serbia schimbă, în mod radical, politica şi într-adevăr părăseşte drumul spre integrarea europeană, reintroducerea regimului de vize poate să fie măsura cea mai blândă faţă de cele care urmează pe plan economic, politic şi social.
