Timișoara nu a arătat niciodată așa. Dacă în Oradea, oamenii sunt surâzători pe străzi, alergând în parcurile curate, așa i-am văzut, recent, și mi-a crescut inima de bucurie, la noi, fețele sunt triste, încă de la orele dimineții.
Grămezi de resturi vegetale, despre care, nu înțeleg, de ce s-ar numi ”clandestine”, când ele sunt la vedere? Cum ar putea cetățenii din case și blocuri să-și gestioneze situația, mai ales că aceste resturi nu pot fi duse… în saci de plastic!
Drastic. Amar. Sinistru. Incredibil. Avem încă epitete?
Comentarii
comentarii