În acest week-end, la Valea lui Liman s-a desfășurat Școala Politică a TNL Timiș ”Aurel T. Cosma”, cu tema „Politica românească între romantism şi profesionalism”, la care au fost prezenți lideri locali și regionali din cele 4 județe.
La aceasta ediție a Școlii Politice, din partea organizației de tineret a participat conducerea TNL de la nivel național, reprezentanți ai birourilor de conducere din regiune, precum și aproximativ 100 de tineri din cele 4 județe (Timiș, Arad, Caraș Severin și Hunedoara).
Lectorii care au dezbătut tema propusă au fost: prof. univ. dr. Marilen PIRTEA, rector Universitatea de Vest din Timișoara, conf. univ. dr. Mădălin BUNOIU, prorector Universitatea de Vest din Timișoara, lect. univ. dr. Mihai PANU și Violeta VIJULIE, specialist comunicare instituțională, președinte Societatea Liberală.
Redăm textul Rezoluției adoptate, și care are titlul „Educația, cartea nejucată a politicii românești
„Primul eșec al politicii postrevoluționare este că nu a definit un tip specific de societate, nici un model de cetățean sau un ideal educațional. Partidele au eșuat în a propune modele. Primul exemplu că educația este o carte nejucată, este faptul că nu am reușit, ca societate, să implementăm niciun model politic stabil (de exemplu modificările tipurilor de vot la fiecare scrutin), nu știm dacă ne dorim o țară parlamentară sau prezidențială, nu știm ce valori să promovăm prin educație. Sistemul politic improvizat conduce la un sistem educațional improvizat, când normalitatea ar impune un proces invers, adică existența unui sistem educațional performant, predictibil, sustenabil, bazat pe promovarea valorilor, meritocrației, performanței, eticii și moralei. Aceste obiective reprezintă condiția necesară pentru un sistem economic, social și politic competitiv.
Trist este că avem cel puțin o generație pierdută sau parțial pierdută pentru că nu am știut, ca societate, să o educăm din punct de vedere politic, pentru că nu i-am format o etică a muncii adecvată sau o atitudine corectă față de învățare. Generația Y (acei tineri născuți și educați după 1990), la nivel mondial, e caracterizată din punct de vedere politic prin atitudini clasic liberale, prin creșterea individualității, prin implicare socială și civică. Exact acestei generații nu i-am format, noi ca societate, competențele necesare pentru a se exprima civic. Ei puteau să fie principalul motor al dezvoltării sociale, politice și culturale dacă dispuneau de o educație coerentă. Încă o carte nejucată.
Schimbarea sistemului educațional a plecat întotdeauna, politic vorbind, de sus în jos, de la guvernanți către cei care se presupune că o implementează, și a fost permanent sabotată. Instabilitatea politică a determinat o rezistență și mai mare. Niciun partid nu a încercat o schimbare pornind de la nevoile copiilor, familiilor și profesorilor. O astfel de abordare, de jos în sus, ar fi necesitat timp, un lux pe care partidele nu și l-au permis. Varianta pactelor educaționale a încercat să depășească acest obstacol și să creeze cadrul pentru un acord durabil, dar au eșuat. Orice reformă care nu este primită favorabil costă electoral și partidele au încercat să evite aceste costuri. Din acest motiv, educația a fost o carte pe care partidele politice nu au riscat să o joace.
Totuși, soluția o reprezintă educația. Educația o facem cu gândul la faptul că cei pe care îi educăm vor fi activi pe o piață a muncii pe care nu o putem anticipa, într-o lume pe care nu o putem anticipa, în contexte sociale și politice pe care nu le putem anticipa.
Educația poate aduce voturi, dar numai dacă intervențiile sunt de suprafață. Reforma educațională costă politic pentru că mulți oameni sunt afectați de reforme. Pe de altă parte, inadecvarea educației actuale și gradul de nemulțumire este mare, astfel încât educația este unul dintre domeniile unde se pot câștiga voturi. Dacă privim pe termen lung, un sistem educațional mai sensibil în a crea cetățeni poate avea un efect dramatic asupra politicii. Ar însemna viitori cetățeni activi, implicați politic și civic, noi energii în acțiunea politică. Partidul care va reuși să impună un ideal civic (nu doar politic) va culege rezultatele peste 15-20 de ani.
Sunt pregătite partidele actuale să joace o astfel de carte? Cartea educației?
Proiectul major de țară, indispensabil pentru dezvoltarea sustenabilă a unui stat modern, a fost aderarea la Uniunea Europeană, obiectiv care a depins prea puțin de noi, ci mai degrabă de conjuncturile politice europene și mondiale. După Revoluție, România a încercat să adopte diverse modele europene de succes, fără însă a internaliza valorile civice și politice ale țărilor de unde au fost importate modele respective. Avem acum un sistem educațional eterogen axat pe competențe cu strategii de educație timpurie sau educație de-a lungul vieții, dar aceste bucăți nu fac parte dintr-un ansamblu coerent.
Credem că este de datoria noastră, a tinerilor intrați în politică, indiferent de culoarea partidului, să conștientizăm că educația este șansa nevalorificată până în prezent a dezvoltării României și să luptăm pentru atingerea acestui deziderat”.
