România se clasează pe locul 15 în lume în exercitarea puterii intangibile, conform noului indicator Soft Power Index, lansat astăzi de Ernst & Young. Mai mult, România este între cele 9 ţări din acest clasament, care se situează pe un trend ascendent de la începutul recesiunii economice până acum. Ce poate face România pentru a dezvolta această sursă de influenţă la masa negocierilor internaţionale?
Investiţiile în cinematografie, energii regenerabile sau în lotul olimpic sunt doar câteva avantaje pe care le putem cultiva în acest sens. Dar, pentru a avea cu adevărat un cuvânt de spus, trebuie să înregistrăm progrese pe toate palierele puterii intangibile, de la creşterea companiilor locale, la consolidarea instituţiilor care garantează implementarea legilor şi libertăţile civile, sau la investiţiile în educaţie şi turism.
„Brandul de ţară al României se aşează pe nişte piloni consolidaţi de puterea intangibilă pe care o exercită ţara noastră la nivel regional şi internaţional. Faptul că Brâncuşi este unul dintre cei mai scumpi şi bine vânduţi artişti din lume, că exportăm cu succes filme româneşti şi o întreagă serie de personalităţi şi valori culturale odată cu acestea, că doar cu câteva zile în urmă echipa naţională de gimnastică a câştigat aurul european ilustrează perfect acest loc 15 în exercitarea unui nivel de acceptare şi atracţie la nivel mondial. Sunt avantaje competitive pe care le putem consolida şi pentru care alte state sacrifică resurse uriaşe. Suntem în acest moment într-o poziţie cu un potenţial extraordinar de creştere, iar acest lucru s-a văzut foarte bine în urmă cu o săptămână, când mii de turişti străini s-au lăsat cuceriţi de atmosfera unică a străzilor bucureştene,” spune Bogdan Ion, country managing partner, Ernst & Young România
Soft power sau „a doua faţă a puterii”
Puterea tangibilă exprimată prin ameninţări sau recompense economice şi militare a devenit tot mai contra-productivă astăzi – lucru ilustrat de recenta Primăvară arabă. De cealaltă parte, puterea intangibilă, sau soft power, câştigă mult teren, fiind văzută acum drept un indicator important al puterii unei naţiuni. Soft power reflectă abilitatea de a modela preferinţele celorlalţi, prin valori intangibile, precum cultură, personalităţi, instituţii şi politici, generând astfel acceptare şi beneficii în raport cu alte state. Ernst & Young a dezvoltat primul instrument cantitativ de măsurare a puterii intangibile – Soft Power Index înglobează 13 variabile ce conturează cele trei dimensiuni ale puterii intangibile exercitate de o naţiune. Imaginea globală a unui stat măsoară popularitatea şi atractivitatea culturii sale la nivel internaţional, prin variabile precum exportul de produse media (film, muzică, scenarii şi cărţi), numărul medaliilor olimpice câştigate, numărul cetăţenilor care sunt personalităţi mondiale, sau numărul companiilor locale admirate în întreaga lume. Integritatea globală ilustrează gradul în care aderă un stat la un cod moral sau etic. Lumea întreagă respectă ţările care îşi protejează cetăţenii, care garantează libertăţile sociale şi politice, care îşi investesc locuitorii cu putere în mod egal şi îşi tratează vecinii cu respect. Aceste aspecte poziţionează statele drept modele de urmat, cu un cuvânt greu de spus în probleme de politică şi drept internaţional. Indicatori precum respectarea legilor, indicele libertăţilor civile, prezenţa la vot, sau emisiile de dioxid de carbon sunt luaţi în considerare în această categorie. Integrarea globală măsoară cât de interconectată este o ţară cu restul lumii. Numărul celor care vin să viziteze, să studieze sau să muncească într-o ţară şi cât de bine reuşeşte aceasta să comunice cu restul lumii sunt indicatori ai integrării sale la nivel global şi ai capacităţii sale de influenţare, prin pârghiile astfel create. Indicele analizează în această categorie activitatea turiştilor străini, clasificarea universităţilor locale la nivel internaţional sau fluenţa cu care foloseşte populaţia limba engleză.
SUA rămân o putere incontestabilă la nivelul puterii intangibile
În mod paradoxal, ar fi de aşteptat ca ultimii şase ani să fi afectat puterea intangibilă a Statelor Unite. SUA au fost văzute drept răspunzătoare pentru criza financiară globală, declanşându-se discuţii aprinse privind performanţa instituţiilor de pe Wall Street, a politicienilor sau organismelor de reglementare – fără a mai menţiona controversatul conflict din Irak. Deşi a început să piardă teren din 2008, Statele Unite rămân o putere incontestabilă şi puternic dominatoare la nivel intangibil, înregistrând un index de 87 de puncte în 2010, la 37 de puncte de următoarea clasată – Franţa. Ca urmare a evoluţiilor din ultimii ani, SUA au înregistrat punctaje tot mai mici pe componenta de Integritate globală, în special în privinţa respectării legilor, emisiile de carbon şi prezenţa la vot. Scorul a fost însă contrabalansat de punctaje foarte mari pe celelalte două componente – (1) Integrare globală: indicatori precum imigraţia, clasificarea universităţilor şi (2) Imagine globală: prin indicatorul personalităţi internaţionale – au ridicat puternic indicele SUA în clasamentul mondial.
China conduce clasamentul ţărilor emergente în urma investiţiilor uriaşe în puterea intangibilă
China conduce detaşat clasamentul ţărilor emergente, cu aproximativ 10 puncte înaintea Indiei. Cu toate acestea, evoluţia puterii intangibile în cazul Chinei nu a ţinut pasul cu creşterea galopantă a forţei sale economice, fiind chiar în uşoară scădere în perioada 2005-2010. Poziţia Chinei în clasament este în principal determinată de creşterea corporaţiilor locale, a industriei turismului, datorită investiţiei în propulsarea universităţilor sale şi a interesului tot mai mare pentru limba chineză la nivel global. Puterea sa economică i-a permis să dedice resurse imense investiţiilor în puterea intangibilă – spre exemplu, doar în ultimii ani, China a înfiinţat mii de centre culturale şi lingvistice în întreaga lume, care-i diseminează limba şi valorile culturale. Mai mult, sprijinul pe care îl oferă studenţilor internaţionali a ridicat numărul studenţilor străini care studiază în China la 250.000. Deşi guvernul chinez pare determinat să-şi pună în mişcare întregul mecanism economic pentru a creşte influenţa sa intangibilă, modelul său autoritar de creştere şi dezinteresul pentru protejarea mediului înconjurător prezintă puţin interes pentru ţările democratice. În plus, 60% din oamenii de afaceri chinezi cu averi peste 10 milioane de dolari se gândesc să emigreze, sau au făcut-o deja , deşi investitorii vestici merg tot mai mult spre est pentru a-şi dezvolta afacerile.
