Trei lucrări, trei stiluri diferite sunt programate pentru concertul orchestrei Filarmonicii „Banatul” din ultima zi a acestei luni, vineri 30 noiembrie, de la ora 19.00. Astfel, vom asculta o uvertură romantică, „Wilhelm Tell” a compozitorului Gioachino Rossini, Concertul pentru pian şi orchestră compus de Dmitri Şostakovici în jumătatea a doua a secolului XX şi „La mer”, o compoziţie pentru orchestră de factură impresionistă, a lui Claude Debussy.
Concert-maestrul Mircea Tătaru a explicat că în deschidere vom asculta o lucrare prin care compozitorul a atins apogeul carierei sale. Tot ceea ce a acumulat Rossini într-o viaţă de compozitor a folosit în această operă, care, deşi nu beneficiază de un text al libretului de o ridicată valoare literară, ne dezvăluie un stil nou ce depăşeşte academismul liric al vremii, arată un limbaj muzical adaptat la caracterul personajelor şi al situaţiilor. La premiera sa de la Opera din Paris, la 3 august 1829, s-a observat că publicul nu era pregătit pentru prezentarea integrală de patru acte care însemnau patru ore de muzică. Ulterior, datorită acestui fapt, lucrarea s-a executat cu diverse omisiuni, pentru a dura mai puţin, ceea ce l-a indignat pe compozitor. Ascultând şi numai uvertura, care a devenit celebră în lumea întreagă, vom reuşi să apreciem caracterul romantic al operei, impresiile pitoreşti, expresia pasională a discursului muzical. Chiar începutul uverturii este evocator al unui trecut îndepărtat, cantilena nostalgică a unui violoncel solo însoţit armonic de alte patru violoncele, ne poartă înapoi spre o îndepărtată Elveţie, locul acţiunii dramatice. Nu rămânem mult în această atmosferă căci explozia vioaie a bucuriei, ritmul şi sonorităţile strălucitoare rossiniene ne acaparează. Uvertura pune în lumină calităţile de virtuozitate ale ansamblului orchestral, antrenând publicul deopotrivă.
La împlinirea vârstei de 19 ani a fiului său, Maxim, Şostakovici i-a făcut cadou al doilea concert pentru pian. Era în 1957. Concertul a fost o lucrare destul de diferită de celelalte creaţii ale sale. Să menţionăm că Şostakovici a avut o perioadă foarte bună între anii 1953 şi 1960, mai ales după moartea dictatorului Stalin. Era efectul unei oarecare concilieri ale autorităţilor cu intelectualitatea rusă, de care a beneficiat şi Şostakovici, care devenise şi el mai cooperant. Atunci a apărut şi efervescentul concert. Maxim l-a interpretat în premieră la 10 mai 1957. Compozitorul a dorit să creeze o lucrare de vitalitate tinerească, dar şi un complex studiu de caracter pentru Maxim.
Momentul de maximă plenitudine în creaţia lui Debussy este „Marea” pe care unii muzicologi au denumit-o Simfonia Mării. Aceasta, datorită faptului că are o amploare deosebită şi o mare forţă de sugestie. De fapt, este vorba de o lucrare intitulată de autor cu destulă modestie — Triptic simfonic. Subtitlurile autorului sunt — Din zori până-n amiază pe mare, Joc de valuri şi Dialogul vântului cu marea. Un muzicolog contemporan cu Debussy, Jean Chantavoine, descrie cel mai bine de ce Marea este o tipică lucrare impresionistă. El spune că această lucrare trezeşte o mie de amintiri uitate, sau de impresii adormite, răsfrângeri de raze, rostogolirea unui val care bubuie în stânci sau se răsfaţă pe nisip. Sunt înlănţuiri de impresii subtile, întretăiate de liniştiri repede înlăturate. A fost compusă între 1903 şi 1905, fiind prezentată la Paris în octombrie 1905. Nu a fost bine primită la premieră, dar după turneul din America şi Anglia, a doua interpretare la Paris a fost un mare succes. Nu era nimic nou pentru soarta marilor lucrări. Maestrul Nicolae Moldoveanu, dirijor, pianista Naoko Anzai şi orchestra filarmonicii vor fi protagoniştii serii de vineri – a conchis Mircea Tătaru.
