Atracţiile naturale din Banatul istoric, obiectivele ridicate de oameni, alături de tradiţii, datini şi obiceiuri ale locului, au intrat în atenţia operatorilor turistici, a Institutului Intercultural şi a Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timişoara (CCIAT), care vor să transforme aceste frumuseţi şi atracţii în zone de agrement, dar şi în afaceri prospere pentru investitorii HORECA. Momentan, se au în vedere patru rute turistice tematice – în zona Făgetului, cu bisericile de lemn din zonă, una a rezervaţiilor naturale din România şi din Serbia, o rută a vinului şi a gastronomiei, care poate porni din Ungaria, trecând prin România (Păuliş – Recaş – Petrovasela) şi ajungând în Serbia, dar şi o rută care să promoveze evenimente culturale, festivaluri sau evenimente specifice zonei. Cel mai mare impediment în calea materializării unei baze turistice în Banatul românesc o constituie lipsa infrastructurii primare – căi de acces, locuri de cazare, de servire a mesei.
„Noi nu putem aduce nimic în plus la infrastructura care există, ci doar, pe baza a ceea ce există, să dăm un semnal spre investitori că ar mai fi loc de investit în comunităţi, că există pensiuni, locuiri de cazare, de servit masa, muzee, că unele există, că altele aşteaptă investitori. Putem să le spunem finanţatorilor sau celor care întocmesc proiecte vizavi de ce obiective de investiţii sunt în aceste zone, astfel încât toţi împreună să contribuim la dezvoltarea comunităţilor”, spune Simona Ciuferescu, coordonator proiect din partea CCIAT.
Pentru a veni în ajutorul proiectului intitulat „Patrimoniu viu – o resursă nelimitată pentru dezvoltarea turismului”, CCIAT pune la punct un Focus Grup privind elaborarea rutelor turistice tematice în areale din regiunea transfrontalieră România-Serbia, care să ofere informaţii despre patrimoniul natural şi cultural din 20 de comunităţi din 7 areale de dezvoltare locală în zonele Herneacova, Făget, Caransebeş, Herculane, Dubova (din România) şi Kikinda, Uzdin (din Serbia). Pe de altă parte, datele unei recente cercetări ştiinţifice etnografice derulate în cadrul unui proiect al Universităţii de Vest Timişoara demonstrează faptul că Banatul istoric actual este o zonă dinamică, ce nu se limitează doar la păstrarea tradiţiilor străbunilor, ci este deschis şi la noul cotidian şi din această cauză nu se mai prea poate lăuda nici măcar cu o mâncare tradiţională specifică.
„Banatul actual nu este cel pe care îl prezintă specialiştii. Banatul actual este o regiune complicată, cu tradiţii, dar şi cu deschidere la nou, adesea un Banat trist. Este o regiune care funcţionează singură, se dezvoltă şi merge înainte fără a avea nevoie să fie împinsă de la spate. Trist. Unele zone au peisaje naturale foarte frumoase, altele au case cu arhitectură deosebită, tot felul de meşteşuguri. Am prins în timpul cercetării Rusaliile, Ispasul, rugi şi nunţi în teren, am văzut care sunt tradiţiile şi obiceiurile din Banatul istoric, şi nu sunt deloc puţine”, afirmă etnologul prof. univ. dr. Otilia Hedeşan, prorectorul UVT şi conducător al proiectului.
În urmă cu aproape zece ani, administraţia timişeană a încercat o captare a atenţiei turiştilor cu diverse obiective, iar oficialii euroregiuni DCMT din România, Serbia şi Ungaria au stabilit mai multe trasee turistice tematice pentru cei 5,5 milioane de locuitori din zonă, în cadrul itinerariului Art Nouveau, în care sunt incluse rutele „Folclor fără frontiere” şi „Recreere fără frontiere”, alături de traseele de turism agroindustrial. Au fost stabilite mai multe trasee tematice care să treacă prin localităţile străbătute de Dunăre şi de cele trei râuri principale, Criş, Mureş şi Tisa. Ruta „Folclor fără frontiere” include Muzeul Salamului din Szeged (Ungaria), Casa de tradiţii bănăţeană din Belo Blato (Serbia), Parcul Mulinologic Rudăria, unde morile de apă existente înglobează un sistem hidraulic ce îşi găseşte specificul în folosirea ciuturii, fiind cel mai întins parc mulinogic din sudul Europei. În Ungaria, traseul etnografic porneşte din Kalacsa, unde se afla Muzeul Aurului Roşu „Piros Arany”, al boiei şi ardeilor iuţi, trece pe la atelierul de vopsitorie de pânză albastră Kovacs, atestat din 1932 şi care respectă aceleaşi procedee tradiţionale, ajunge la Szeged, unde, pe lângă Muzeul Salamului „Pick” şi al boiei de Szeged, se regăsesc meşteşugarii care confecţionează papuci tradiţionali.
Itinerariul Art Nouveau include clădiri monumente arhitectonice, între care Palatul Cifra din Kecskemet, o cofetărie din Gyula, care datează de peste 100 de ani, ambele obiective în Ungaria, Sinagoga din Subotica, Palatul Vinkle din Novi Sad (Serbia) sau Palatul Lloyd din Timişoara, Teatrul din Deva şi Palatul Cultural din Arad. Pe ruta care include industria, agricultura şi apa au fost incluse Turnul de apă din Piaţa Szent Istvan, Casa cepei din Mako, turnul de apă din Arad, canalul morilor din Buteni, Muzeul Aurului din Brad şi Cramele Recaş. Până acum, totul din partea românească a rămas la nivel de cercetări, studii şi discuţii.
