Dirijorul Stefan Geiger ne propune pentru seara de vineri, 7 aprilie, de la ora 19, un spectacol cu totul deosebit, la Filarmonica Banatul Timișoara, unde vom avea parte de un celebru film mut — Cutia Pandorei, partitura muzicală care însoţeşte acţiunea filmului fiind susţinută de orchestra Filarmonicii.
Concert maestru Mircea Tătaru a explicat că regizorul filmului Georg Wilhelm Pabst a fost inspirat de două surse literare, Spiritul Pământului şi Cutia Pandorei. Această dramă germană s-a născut în 1929, iar muzica originală a fost compusă de Willy Schmidt-Gentner, un compozitor de mare succes de la începutul secolului XX. Filmul, considerat deschizător de drum în istoria cinematografiei germane, avea nevoie de o muzică aparţinătoare care să corespundă structurii orchestrelor de film de la sfârşitul anilor 20. Deoarece partitura s-a pierdut, vom asculta noua versiune realizată de compozitorul Dominik Schuster.
De ce se spune că „s-a deschis Cutia Pandorei”, deşi exprimarea ar fi greşită, după unii cercetători? În fapt ar fi vorba de ulcior. Oricum, să spunem că în mitologia greacă Pandora este prima femeie din lume, creată cu scopul de răzbunare a zeilor. Cel pedepsit trebuia să fie Prometeu, care a furat focul din Olimp şi l-a imitat pe Zeus încercând să creeze el însuşi oameni perfecţi din lut cărora să le dea viaţă cu razele soarelui. Hesiod, în marele său poem — Munci şi zile, ne mai spune că Pandora trebuia să fie soţia lui Prometeu, un cadou perfid, pentru că deşi era creată de zei cu frumuseţe, graţie, putere de a fermeca bărbaţi şi multe alte calităţi, Hefaistos i-a mai construit o cutie în care zeii au depus toate relele din lume. Suferinţă, durere, vanitate, lăcomie, gelozie, aroganţă, teamă şi chiar moarte. Doar Hestia s-a delimitat de ceilalţi zei, ea depunând în cutie speranţa. În limba greacă Pandora înseamnă — Cea dăruită cu toate calităţile. Bănuind şiretlicul vicleanului Zeus, Prometeu refuză să o ia de soţie pe Pandora, ceea ce face însă fratele său, titanul Epimeteu. În casa lui Epimeteu a fost aşezată cutia de la zei. Pandora nu ştia ce este în cutie. Veşnica curiozitate feminină o face să deschidă cutia, deşi a fost avertizată să nu o facă. Atunci toate relele au ieşit afară răspândindu-se în lume. Speranţa, care se găsea jos de tot, pe fundul cutiei, nu a mai reuşit să iasă, pentru că Pandora a închis repede capacul. De aceea a rămas vorba din popor că speranţa moare ultima. Dacă vom avea bucuria să ascultăm cândva pe scena Capitol opera în concert „Castelul Prinţului Barbă-Albastră” de Bela Bártok, voi avea prilejul să istorisesc o altă dramă-tragedie în care iubirea este distrusă de curiozitatea fără limite. Necunoscând subiectul filmului mut ce va fi rulat vineri, mi-am permis să reamintesc povestea Pandorei şi a cutiei sale. Alte filme care pornesc de la acest subiect, drept pretex, s-au realizat în anul 2002 — Pandora`s Box şi în 2008 — Pandora`nin kutusu –a explicat Mircea Tătaru.
