Politicienii români ne-au obişnuit să fie tare atenţi când îşi urmăresc interesele, de la cel de a fi ales până mai apoi. Par destul de coerenţi. Dar în momentul în care, doar din dorinţa de a avea activitate şi de a nu te uita lumea, ieşi public cu tot felul de declaraţii care se bat cap în cap, demonstrează, fie că eşti incoerent, haotic, fie că nu ai habar despre mecanismele şi răspunderile funcţionarilor, ale instituţiilor, etc.
Mai săptămâna trecută, doamna europarlamentar Maria Grapini „dădea de pământ” cu primarul Nicolae Robu pentru că nu primeşte în audienţe oameni ca să le rezolvă problemele locative. Era vorba despre cetăţeni care au ocupat locuinţele în baza unei legi, iar acum riscă să le piardă. Şi, nici una, nici două, doamna de la Bruxelles a pus un verdict: Robu nu merită să fie primar! „Am foarte multe plângeri că Robu nu-i primeşte în audienţe pe oameni. Prima obligaţie a primarului nu e să stea să se ocupe de hârtii, că are parte administrativă. El trebuie să discute cu oamenii, asta-i prioritatea. (…). Acest mod de lucru arată că nu merită să fii primar!”, declara supărată Grapini, într-o conferinţă de presă, săptămâna trecută. Şi mai adăuga: „Nici mie nu mi-a răspuns primarul. M-am milogit de el două luni să vină să-i predau fostul sediu al PC Timiş. (…). Nu îşi face treaba cum trebuie”. Trecem peste amănuntul că doamna nu a fost la fel de supărată pe primarul Robu când i s-a „milogit” să-i dea spaţiul din Primăria Veche pentru cabinetul de europarlamentar (fost) PC.
Şi o vedem/citim după nici o săptămână, pe doamna Grapini, că forţa Partidului Puterii Umaniste îi dă putere şi mai mare decât în lupta cu primarul şi cere STATULUI să aibă grijă de cetăţenii români care au cumpărat locuinţe de la stat şi care pot ajunge, acum, în stradă. „ESTE INADMISIBIL CA STATUL, CARE A VÂNDUT MII DE LOCUINŢE, să nu aibă nicio responsabilitate pentru situaţiile create de retrocedările SPAŢIILOR CU DESTINAŢIE LOCUINŢE şi scoaterea în stradă a mii de familii. ÎNŢELEGEM SĂ RESPECTĂM HOTĂRÂRILE JUDECĂTOREŞTI ŞI DREPTUL DE PROPRIETATE, DAR ACELAŞI DREPT ÎL AU ŞI ROMÂNII CARE AU CUMPĂRAT în ultimii 18 ani locuinţe, le-au achitat şi au plătit statului român impozite pe proprietate. Partidul Puterii Umaniste solicită legislativului şi executivului adoptarea unei legi în REGIM DE URGENŢĂ, prin care proprietarii spaţiilor de locuit să fie protejaţi, să nu mai poată să se rezilieze contractele, iar statul, care a beneficiat de banii încasaţi PRIN VÂNZARE ŞI PRIN COLECTAREA impozitelor pe proprietate, să-i despăgubească pe moştenitorii dovediţi în instanţă, din FONDUL Proprietatea. ESTE INADMISIBIL SĂ SE CONTINUE TRACASAREA UNOR FAMILII, MULTE ÎN VÂRSTĂ, DEŞI ELE NU AU NICIO CULPĂ, AU FOST CUMPĂRĂTORI DE BUNĂ CREDINŢĂ. Partidul Puterii Umaniste consideră că după 25 de ani este timpul ca România să-şi centreze politicile publice pe oameni, să înceteze în a legifera abstract şi cu efecte dezastruoase asupra vieţii normale şi demne a oamenilor”, spune Maria Grapini, europarlamentar şi co-preşedinte al PPU.
Interesant este că doar acum, în pre-prag de an electoral, doamna Grapini a auzit despre subiect şi că nu ştia, în calitatea de demnitar pe care o avea de mai mulţi ani, că în România se petrece aşa ceva. Să existe acum un interes? Acum a înţeles că de fapt nu Robu e de vină, ci statul? Pentru auditoriu, intervenţiile doamnei eurodeputat, sărind cu acuze de la unul la altul, par haotice. Doamna Grapini uită că a lăsat baltă toate promisiunile de la Ministerul Turismului, trecând în barca Bruxelles.
„Poate trebuie să reamintim că doamna Grapini este cea care a considerat că vârfurile de peste 2000 de metri din Munţii Parâng sunt nişte derdeluşuri şi nu a vrut să finalizeze proiectul celei mai moderne pârtii de schi din România, pe motiv că lucrările au fost începute şi realizate în proporţie de 90% de Elena Udrea. (…)”, spuneau unii contracandidaţi vâlceni ai domniei sale, în europarlamentare. Cel mai uşor este să le faci multe promisiuni oamenilor, iar când vezi că nu eşti capabil să finalizezi sau când dai peste o „castană” mai mare în altă parte, să-i laşi şi să relansezi în noi promisiuni. Mai europene.
