Acasă Editorial Sărbătoarea Crăciunului, nu a… iernii!

Sărbătoarea Crăciunului, nu a… iernii!

1538
DISTRIBUIȚI

Nu aș zice că iarna sau Iarna (dacă o personalizăm) nu ar avea nevoie de o sărbătoare a ei. Atenție, am folosit negarea negației, insist, pentru cei care se erijează în ”cunoscători” ai unor formule de comunicare, dar subculturali cu acte in ordine. Chiar dacă iarna este martora multor întâmplări frumoase (că de ”evenimente” ne-am săturat!), sintagma ” Sărbători de iarnă” face parte din șirul expresiilor cu o conotație comunistoidă, este o probă a limbajului de lemn, perimat în mileniul trei, aproape antipatic. Cu toate acestea, aproape în fiecare seară, pe canalele tv, dar și în presa scrisă, sintagma abundă, ca și cum ar fi acoperirea unei realități.

Noi, creștinii, suntem în așteptarea Zilei Nașterii Domnului Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu, iar Crăciunul asta simbolizează, transferând ideea de bine, generozitate, de la bunul Sfânt Nicolae, sfântul copiilor săraci, la Ziua Crăciunului, cu pomul verde, bradul binecuvântat de Hristos să rămână viu și verde, toată viața sa pe pământul acesta.

Comuniștii atei, urând credința și pe cei care-o făceau cunoscută, au introdus atât de multe păcăleli pentru a-i corupe pe naivi, pentru a spăla creierele celor mai puțin pregătiți în lupta cu răul! Cu acest fel de rău! Nu erau ore de religie în școli, erau urmăriți oamenii pentru a nu frecventa bisericile, chiar și numai în zilele de sărbători, prigoana era dură, dar cu toate acestea, rezistența din închisorile comuniste a fost posibilă tocmai prin credință. Un fragment al acestei lupte este redat cu mare măiestrie în filmul ”Între Chin și Amin”, realizat de Toma Enache. El și-a ales actorii exact din rândul celor mai credincioși participanți la selecție. Mi-a spus odată: ”Doar niște actori religioși ar fi putut reda suferința din închisoarea Pitești, doar niște credincioși ar fi putut juca așa…”. Aceasta a fost o mărturisire, dar este o dovadă de profunzime, de suferință dulce a celui care a creat această operă, ”Între Chin și Amin”.

Mai sunt două zile până la Crăciunul cel bun. Dacă am putea să adăugăm cu delicatețe, cu eleganță, un strop de armonie în limbajul mai puțin potrivit, să o facem. Nu vom face un rău, dimpotrivă, un bine celui mai puțin atent la detaliile numite ”micile lucruri mari”.

Crăciun cu dragoste și bucurii, căci este vremea Sărbătorii Crăciunului!

Comentarii

comentarii