Stimate domn primar, Dominic Samuel Fritz,
Desigur, știți ce zi este azi în istoria Timișoarei. 18 decembrie, ziua în care au fost împușcați tinerii pe scările Catedralei Mitropolitane, în revoluție! Dar în aceeași zi, dimineața, ieșirea din casele noastre, ale timișorenilor, era într-un decor înfricoșător: mașini avariate, magazine sparte, baricade în mijlocul drumului (oricare era el), toate, după ce se trăsese seara și noaptea de 17 – 18 decembrie 1989. Unii din jurul nostru spuneau: ”Plecați din Timișoara, Elena Ceaușescu a dat ordin ca Timișoara să fie rasă de pe suprafața pământului. Așa va fi! Gata, o să fiți arestați toți!” Și au plecat, sperând să își salveze pielea. Erau securiști sau colaboratori ai Securității. Din păcate, unii dintre ei vă sunt apropiați, prieteni buni, sponsori ai unor evenimente din programul capitalei culturale, oameni pentru care ați mișcat și unele decizii ale CLT. Dar acesta este alt subiect…
Am decis ca azi, la mai bine de o săptămână de la spectacolul de încheiere al programului Timișoara, Capitală Europeană a Culturii, să fac acest demers cu speranța ca el să își găsească locul în memoria celor care iubesc acest oraș. În conștiința celor care nu au făcut vreodată pact cu diavolul. Cu diavolii trădării, mistificării istoriei, ai minciunii, ai batjocurii, cu diavolii perversității și ai ipocriziei fără seamăn.
Timișoara are locul ei în lume, în Europa, în România. Să fie limpede, îl avea demult, de la Eugeniu de Savoya și Maria Thereza până acum, fără ajustări politice. Vă rog să rețineți că demersul meu nu are nicio legătură și nicio atingere și politicul. A fi, de altfel, hilar, să presupuneți asta, mai ales că, din păcate, nimeni din politică nu s-a deranjat să vă adreseze vreo întrebare pe tema modului în care ați ales să faceți ”istoria” candidaturii și a exercițiului din 2023, deși ar fi trebuit demult să vă interpeleze. Nu contează.
Știți bine că fac presă de peste 30 de ani, iar în anii 90 am luptat cu mafia arabă de la Timișoara, cu afacerile lor murdare și ale unor urmași, în vremea în care nu era încă Legea accesului la informația publică. Și acei oameni au ajuns în închisori. Deoarece lucrurile sunt de notorietate, nu fac o pledoarie pro-domo, doar subliniez faptul că nu sunt cineva care ar avea nevoie de un stimulent politic sau de altă natură, pentru a-mi exprima revolta, indignarea, supărarea, pentru ceea ce s-a arătat lumii, pe scena Operei Timișoara, pe nouă decembrie 2023.
Ați scos din istoria orașului, dar și din istoricul candidaturii, o parte importantă a societății civile. Ați șters din site-ul Asociației Timișoara Capitală Europeană a Culturii al cărei președinte sunteți, implicarea cluburilor Rotary și Lions din Timișoara. Din aceste cluburi, din care fac parte mai mulți participanți la Revoluția Timișoara (pe unii mi se părea chiar că-i respectați, dar m-am înșelat), eu însămi fiind de peste 20 de ani în Rotary Club Timișoara, s-a născut, între 2010 – 2011, nucleul care a precedat înființarea ATCC2021. Ne-am întâlnit în numeroase rânduri, în vremea în care Timișoara nu era ÎNCĂ unul din orașele candidate. Dar știți asta, pentru că informațiile erau pe site -ul șters acum și contrafăcut. Informațiile erau în istoricul candidaturii. Am fost la Bruxelles, în 2011, într-un grup de timișoreni, pentru un dialog cu membri importanți ai Comisiei de Cultură din cadrul CE.
Pentru generarea unei emulații, am fost în licee și universități, explicând ce argumente am avea pentru candidatură și ce rezultate am putea obține. Dar nu știți, nu? Nu, sigur că nu, nu erați în Timișoara, decât ca un fel de turist cu planuri de viitor, un voluntar care părea ”delicat și muzical”, nu?
Ați scos din prezentare, prin blurarea imaginilor din documentarul privind istoricul CCE, pe doamna Simona Neumann, cea care a fost directorul ATCCE2021, timp de nouă ani, cea care a coordonat și rescris tot dosarul de candidatură, și care era alături de unii colegi din ATCCE2021, dar și alături de primarul momentului, domnul Nicolae Robu, la București, la Ministerul Culturii, în momentul anunțării victoriei. Este adevărat că ATCCE 2021 a luat ființă în anul 2012, când era primar domnul Gheorghe Ciuhandu, dar prima etapă s-a consumat în 2014, iar etapa finală, în 2016. Înaintea câștigării, un grup de prieteni, pe care-i aveți în acest moment, boicotau candidatura. Spuneau că Timișoara nu are nicio șansă, că nu are potențial etc etc… Și apoi, ce? Odată cu victoria, iată, cârcotașii au devenit specialiști, ba, mai mult, au generat o campanie murdară la adresa asociației și a dnei Simona Neumann. De ce? Istoria va dovedi, dar știm deja. Planurile s-au materializat în bugete ale Centrului de Proiecte, dar și acesta este alt subiect.
Au apărut în filmul de final persoane care au lucrat la dosar câteva luni sau deloc!
În dosar se subliniază Timișoara multiconfesională. Dar Mitropolia Banatului, membru fondator în ATCCE 2021 nu apare deloc! Când peste 80 la sută din populația noastră este ortodoxă, credeți că observatorii de bun simț nu își pun întrebări?
Ați adus în același film persoane care au avut roluri mărunte, neimportante, sau personaje fără nicio atingere reală cu spiritul Timișoarei.
Capitala Culturală fără Phoenix? Fără imnul Timișoarei compus de Ilie Stepan, Pro Musica? Sfidare! Atât! Ele fac parte din spiritul Timișoarei!
Nu doresc să fac radiografia anului CCE, ci doar să ating, legat de finalul pe care l-ați conceput alături de o echipă care s-a înfruptat din ”merele zemoase” ale livezilor bucuriei, durerea, dezamăgirea, pe care le-ați adus în sufletele unui mare număr de timișoreni, dar care nu sunt sau nu pot să fie (din rațiuni ce țin de temeri, poate și de lașități, de ce nu?) la fel de vocali! Eu nu-i judec pe ei. Fiecare are dreptul la tăcerea sa…
Ceea ce îmi dă mie, personal, dreptul să fac acest demers se regăsește în Constituția României, pe care sper, din suflet, să o cunoașteți și să o respectați: Dreptul la propria imagine (Cluburilor de servicii sociale ale Timișoarei li s-a încălcat acest drept), Dreptul la exprimare liberă, Dreptul la opinie, Interzicerea CENZURII de orice fel, Dreptul la Petiții și altele, pentru care sunt bucuroasă că există!
Lia Lucia Epure
Membru Fondator al Asociației Timișoara Capitală Europeană a Culturii
