Suntem câţiva credincioşi, intelectuali, de la Catedrala Mitropolitană, care dorim să ne păstrăm anonimatul şi care, informați de mai mulți slujitori, vrem să vă aducem la cunoştinţă următoarele:
Ne bucurăm că a venit la cârma Mitropoliei noastre un om echilibrat şi cu frică de Dumnezeu, în care ne punem încrederea şi care sperăm că va fi pentru noi asemenea bunului nostru Părinte Mitropolit Nicolae Corneanu.
În ultimii ani, noi cei care venim la slujbele de la Catedrală, am fost foarte mâhniţi de faptul că Înaltul Nicolae nu a mai putut veni aici şi în loc a venit Episcopul Paisie, pe post de Mitropolit, neîntronizat şi nedorit, e drept… La început am crezut că va fi asemenea Înaltului Nicolae, aducător de pace şi bună cuviinţă în Catedrală, dar în scurt timp ne-am înşelat… Nu numai că nu a învăţat nimic de la acesta, dar a şi schimbat, prin ură, tot ceea ce a lăsat şi a făcut bun Mitropolitul nostru. Prin Episcopul Paisie am gustat din plin vechea vorbă călugărească: tipic, tipic, dar la inimă nimic…
Nu va putea cunoaşte încă istoria Bisericii Bănăţene un om mai fără suflet decât această „viperă” care a fost crescută la piept de Mitropolitul Nicolae, pentru ca apoi să aibă tupeul (ajutat şi de acoliţii săi direcţi: Constantin, Bălăngeanu, Vântu, Lehaci, Pârvu) să îl muşte inclusiv pe acesta. Se cunoaşte episodul cu luarea semnăturii…
Această atitudine vicleană şi de dispreţ a fost cunoscută curând şi de către cei din Catedrală, după schimbările de la Centrul Eparhial şi preluarea puterii de către Paisie, cu prilejul numeroaselor slujbe – uneori Liturghii arhiereşti zilnice care durau şi săptămâni la rând, spre exasperarea celor din Catedrală şi alteori săvârşite cu potire imense de câte 5 kg.!!! – oficiate de Episcopul Paisie, un exemplu autentic de prefăcută smerenie…
Câţiva dintre noi am încercat stoparea venirii la Catedrală a acestui individ, făcând un lanţ uman la Rusaliile din anul 2011, dar mai apoi nu am mai reuşit să oprim venirea sa, întrucât starea sănătăţii Mitropolitului Nicolae se agravase şi nici acesta nu s-a mai putut opune abuzurilor episcopului. Nu întâmplător spunea adesea Înaltul în ultima perioadă, celor mai de încredere: Ce să fac? Eu l-am adus… Dacă aş fi ştiut…
Tupeu (a schimbat mobilierul din catedrală, ex. Amvonul cu vultur de unde se predica, aducând nişte monstruozităţi de icoane care nu se potrivesc cu stilul sfântului locaş; a desfiinţat istoricul Mormânt al Domnului, în loc să îl restaureze; l-a îmbrăcat pe Sfântul Iosif cel Nou cu veşmintele proprii, pe care apoi le-a îmbrăcat el însuşi; a vrut să înstrăineze icoanele originale argintate din Catedrală şi numai reacţia presei a determinat aducerea lor înapoi; a schimbat treptele Catedralei, în dispreţ faţă de opinia publică şi banul public, presa observând la scurt timp calitatea proastă a lucrărilor), aroganţă (l-a bătut, la propriu, pe unul din diaconii Catedralei în timpul Sfintei Liturghii; a sfidat corul Catedralei de atâtea ori, invitând diverse coruri străine de tradiţia locului, chiar la praznice mari; a insistat ca strana formată din oameni supuşi lui să cânte numai muzică psaltică, în timp ce vechea cântare bănăţeană a fost uitată intenţionat; vorbeşte credincioşilor de sus, spunându-le: voi, vouă; apostrofa verbal pe oricine zicea mărire în loc de slavă, ignorând faptul că însuşi Arhiereul care l-a hirotonit şi care încă era în viaţă folosea cuvântul mărire şi vrând să sublinieze că problema în sine este una de dogmă; a impus tipărirea şi folosirea în cult a unei ediţii a Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare tradusă de un prieten preot din Timişoara, în detrimentul textului oficial sinodal), rea voinţă (a schimbat discreţionar pe devotaţii preoţi ai Catedralei aduşi şi formaţi de Înaltul Nicolae: Trăilă, Creţa, Murgu, Florescu, Feraru, Radu, aducând în loc preoţi şi diaconi fără pregătire, pentru care catedrala era şi este o pălărie prea mare, având o singură calitate însă: erau mai slabi pregătiţi decât stăpânul Paisie şi nu comentau despre atmosfera de teroare instituită de Paisie şi de devotatele lui slugi care i-au şi împrumutat din aroganţă şi autosuficienţă; la hramurile Catedralei invita numai pe cine vroia şi în funcţie de simpatii, lăsând intenţionat deoparte stareţi şi clerici buni din cuprinsul eparhiei), nervozitate excesivă (se încrunta şi se răstea adesea la preoţi şi diaconi, folosind formula bă; o dată a dat afară autoritar doi tineri din Catedrală, în timpul slujbei, pentru că s-au îmbrăţişat), toate acestea sunt „calităţi” ale lui Paisie, care spun multe despre felul despotic şi deloc călugăresc şi părintesc în care a înţeles să se comporte nu cu preoţii şi cu credincioşii, ci cu semenii săi…
Acum sperăm că toate acestea au luat sfârşit…
Cerem ca Înaltul Mitropolit Ioan să nu îl mai lăse pe acest om să calce în Catedrală! Nici pe el şi nici pe slugile create după chipul şi asemănarea sa. Sperăm să redea demnitatea Catedralei şi a preoţilor risipiţi pe aiurea… Intelectualii din Catedrală sunt îngroziţi de nivelul foarte slab al predicilor rostite de preoţii aduşi de Paisie (cum este posibil ca însuşi Eclesiarhul Catedralei să spună într-o predică: nu-i mare brânză?).
Rugăm pe noul mitropolit să refacă interiorul Catedralei noastre, aşa cum era pe vremea mitropolitului Nicolae Corneanu şi să elimine toate lucrurile artificiale şi de prost gust introduse de către Episcopul Paisie…
Să le fie dat voie din nou să vină la Catedrală preoţilor pensionari Miţiga, Gaşpar şi Negroiu, să i se redea dreptul la slujire preotului dirijor Dragomir, preoţi care au fost umiliţi şi daţi afară de către acest om fără suflet şi fără omenie. Să dea Dumnezeu ca Înaltul Ioan să aducă din nou pace în Catedrala noastră… Doamne-ajută!
Acasă Actualitate Scrisoare deschisă: Paisie, anulat de intelectualii teologi din Mitropolia Banatului
