.jpg)
Intrat în „ochii Moscovei”, adică ai tătucului, Constantin Ostaficiuc are de dat socoteală. Este vorba despre ancheta declanşată de ANI, privitoare la modul în care s-a încălcat legea, prin favorizarea familiei, din perspectiva funcţiei publice, deţinută de Ostaficiuc. Chiar dacă Ostaficiuc a declarat că… nu are nimic de declarat, Ilie Sârbu, unul dintre liderii marcanţi ai PSD, cere DNA-ului să se autosesizeze în privinţa lui Ostaficiuc. Asta este numai una dintre problemele actualului preşedinte al CJ Timiş. Există o listă de întrebări la care nu a răspuns încă: afacerile familiei cu Muzeul de Artă, reparaţiile Bastionului, acordarea spaţiilor din Bastion, lucrări de drumuri şi altele, pe care le ştie domnia sa şi cei… care trebuie. Nu este străin, desigur, nici de intervenţiile pentru returnarea TVA-ului, în toamna anului 2009, pentru unele „exporturi” făcute de firme din apropierea sa. Lista nu e deloc uşoară, cât despre lungime, nu se vorbeşte acum. Ostaficiuc face parte din generaţia de politicieni locali, cu „lordoză de funcţie”, care se crede nemuritor. Păcat! Vremea schimbării se apropie, cu sau fără varianta Băsescu, regionalizarea se va face. Ostaficiuc nu are, nici pe departe, anvergura unui şef de regiune. Pentru asta există politicieni diplomaţi, eleganţi, chiar dacă o parte dintre ei sunt din PDL, căci are şi PDL-ul personaje care se disting prin eleganţă. Desigur, şansa PDL-lui se va reanaliza la alegerile viitoare. Există un rafinament de clasă, care s-ar traduce prin lipsa infatuării, care înseamnă forţă, dinamism interior neagresiv şi care, pentru mileniul trei, va fi succes, fără doar şi poate. Trăim, oricum, o perioadă nefericită, una a suprapunerilor de valori cu nonvalorile, a amestecului de fals şi original, a imitaţiilor penibile, a „chinezismelor” politice, a acordurilor false în „manelele politicii româneşti”. Constantin Ostaficiuc m-a impresionat atunci când s-a retras de la candidatura pentru postul de prim-vicepreşedinte al PDL Boc. Numai că-i lipseşte forţa de a demonstra că are calea lui, că are destin. Să fie, oare, din cauza listei ce conţine numele informatorilor, ale căror dosare au fost arse de Securitate în 1989? Listă publicată de Jurnalul Naţional în 2008 şi despre care vorbeşte, într-un comunicat abil, conducerea CNSAS, în acelaşi an? Listă pe care se află înscris cu toate datele personale?! Ehei, greu şi spinos drum îşi aleg cei care intră în politică, cu „bube” cu tot! Şantajabili, uşor de manevrat, ei nu pot fi independenţi faţă de propria conştiinţă. Vor avea de dat, mereu, socoteală. Cred că aşa cum Grecia antică şi-a curăţat păcatele prin căderea imperiului, prin implozia care i-a secătuit forţele, tot aşa Securitatea, încet, îşi va scutura ultimele rămăşiţe, pe preşul scurt al unei istorii nefericite. Cea a României conduse încă de ei!
