În momentul în care o organizație, un om, o figură publică își va fi făcut un tip de imagine în comunitate, devine complicat să pătrunzi în meandrele relațiilor pe care acel ”ceva” sau ”cineva” le dezvoltă cu sau pe spinarea comunității. Art Encounters, creată de Ovidiu Șandor, cunoscut om de afaceri timișorean, părea o lumină în proiectul pe care l-am susținut și îl susținem în favoarea Timișoarei, ”Capitala Culturală Europeană”. Ovidiu Șandor părea un mecena. Numai că nu este. El a dezvoltat fundația cu numele de mai sus, aducând la Timișoara expoziții, artiști, evenimente culturale, dar nu pe banii săi, ci pe banii comunității. Unele lăudabile, dar altele, demne de rugăciune către Dumnezeu, cum ar fi: ”Doamne, ne ferește!”.
În 2023, Art Encounters a primit din partea Centrului de Proiecte Timișoara, aparținând Primăriei Timișoara, 1,750 milioane lei. Recent, expoziția cu numele „Pteridophilia capitol I-V” în care un chinez ( dar nici nu contează de pe ce continent sunt actorii filmului de groază) simulează acte sexuale cu plantele. Zheng Bo, cel care a făcut instalația de artă, este unul și același din filmul în care protagonistul afișează gesturi ale unei persoane degenerate, care-și zice ”eco-queer”, (queer este un termen colectiv pentru minorități sexuale și pentru comunități cu practici sexuale considerate non-normative”.
Toate astea, pe bani publici! Pe banii pentru Capitala Culturală Europeană. Cum se vor forma copiii care privesc o astfel de artă? Cum să acceptăm ca anormalul să fie primit cu un firesc absolut, și să ne prefacem că suntem bine? Cum să acceptăm că dacă cineva se consideră ”eco”, înscriindu-se în curente psihopate, totul este firesc? O să ajungem să ne jenăm cu normalitatea dată de condiția umană, de creația lui Dumnezeu? Ba, mai mult, va trebui să ne lăudăm că înțelegem o astfel de artă?
A vuit România, toate posturile tv și ziarele naționale, dar nu s-a emis nicio explicație, nicio scuză, așa, măcar din jenă față de timișoreni. Nici primarul Dominic Fritz, nici ”fetele și băieții” din cadrul Centrului de Proiecte al Timișoarei, dar nici Ovidiu Șandor. Stau toți, aparent cuminți, cu lașitatea ”de serviciu”, sperând în uitarea colectivă. Ne sfidează. Despre noi, despre români, ei spun: ”Ah, românul are mintea scurtă, uită repede!”
Nu este așa, dar refrenul este reluat mereu. Acesta este rolul unui refren.
Expoziție cu degenerați, pe bani publici, asta este prea mult. Bătaie de joc, infatuare, sfidare, mizerie. De ce nu și-au chemat-o pe ”marea fostă ministră a culturii” să îi sfătuiască, o fi bine o fi rău?
De ce nu și-a făcut fundația, din bani proprii, din donațiile unui mecena universal, o expoziție într-un spațiu mic, meschin, în care să se bucure de priveliștea actului sexual cu ferigi, fără public?
Dacă unii ”domni și doamne”, cu aere de specialiști în arte, și-au propus să-și bată joc de Timișoara, cred că pentru ei, putem spune, sunt pe drumul bun… Sper că au luat în calcul și imaginea lui Dominic Fritz, așa, ca niște buni colaboratori, abonați la banii publici, nu de altceva, dar a început campania electorală….
