Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul este prăznuit de creştinii ortodocşi pe 20 iulie. A trăit cu opt veacuri înainte de Naşterea Mântuitorului, în vremea domniei regelui Ahab din Samaria şi a fost fiul lui Sovac, un preot al Legii Vechi, care locuia în cetatea Tesve din Galaad (Israel).
Sfântul Ilie ajunge la curtea regelui Ahab şi îi vesteşte că Dumnezeu va pedepsi poporul cu secetă din cauza închinării la zeul Baal. Pentru ca regele poporul lui Israel au nesocotit prorocirile lui Ilie, nu a mai plouat timp de trei ani şi jumătate. De teama mâniei regelui, Ilie se ascunde într-o peşteră, unde a fost hrănit de corbi, cu pâine şi carne, iar apa bea din pârâu.
Spre sfârşitul anilor de secetă, pentru cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, Proorocul Ilie îi propune regelui să ridice un jertfelnic pe Muntele Carmel, unde să se roage lui Dumnezeu, mai întâi închinătorii lui Baal, iar apoi el. Acesta a fost momentul în care Ilie a înlăturat cultul zeului Baal, iar norii cerului au adus ploaie.
Păcatele pământene ale lui Ilie au fost iertate de Dumnezeu, cel mai mare păcat fiind uciderea părinţilor săi, la îndemnul diavolului. La plecarea din această viaţă, el a fost urcat la cer într-o trăsură cu roţi de foc trasă de cai albi înaripaţi.
***
În popor se spune că Sfântul Ilie cutreieră norii, fulgeră şi trăsneşte dracii cu biciul său de foc, pentru a-i pedepsi pentru răul care-l fac.
În ajunul praznicului, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă, se dezbrăcau şi, goale se scăldau în lanurile de cânepă. Apoi dacă visau cânepa verde, era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri şi frumoşi, dar dacă visau cânepa uscată, urmau să se mărite cu oameni bătrâni.
În dimineaţa de Sfântul Ilie, se culegeau plante de leac, busuioc şi se puneau la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în camere, pentru a feri gospodăria de farmece şi de boli.
Până la 20 iulie se spune că nu e voie să se bată pomii fructiferi, pentru a nu aduce grindină, dar după ziua sfântului se aştern ploile de vară. Este miezul verii pastorale, când le era permis ciobanilor să coboare în sate pentru prima dată după urcarea oilor la stână.
Se mai spune că acesta este ultimul praznic al verii, întrucât vara îşi va întoarce deja faţa spre sezonul autumnal, frunzele îngălbenesc, iar soarele nu mai dogoreşte la fel ca până acum.
