O seară în Lumină şi Adevăr cu artistul Silviu Oravitzan poate fi considerată un cadou rar făcut publicului timişorean. În galeria Luminii de la Muzeul Naţional al Banatului (corp Bastion) cu zeci de lucrări plastice create de maestrul Oravitzan la „umbra Luminii lui Dumnezeu” a avut loc, miercuri seara, şi lansarea volumului „Lumină în Lumină” scrisă de academicianul Basarab Nicolescu, inspirat de harul ce se revarsă din prea plinul operei plasticianului.
Despre artist, ÎPS Ioan al Banatului a rostit un cuvânt, ”Rădăcini de lumină”: „Era duminică şi peste satul Ciclova Montană se auzi chemarea la Înviere făcută de clopotul atârnat între cer şi pământ, în turla bisericii. Învăţătorul satului porni la biserică, unde ani îndelungaţi, prin al său glas, Dumnezeu îi chema pe oameni să se împărtăşească din Lumină. Înainte de începutul tainicei slujiri, aprinse o lumânare de ceară, o înmână preotului şi-i spuse că aprinde acea lumânare pentru cel zămislit de curând, fiul său Silviu, care acum are nevoie de lumină în templul sacru al maicii sale. Să aibă parte de Lumină! – îi spuse cu vocea lui blândă preotul, din faţa Altarului.
Într-adevăr, pruncul Silviu a văzut lumina zilei într-o casă al cărei prag a fost trecut de luminaţi bărbaţi ai neamului nostru românesc: Nicolae Iorga, Octavian Goga, Rădulescu Motru. Îşi va aminti mai târziu tânărul student Silviu Oravitzan de cele povestite de tatăl său, cum Iorga a slujit în altarul cel de sus al bisericii din satul Ciclova, adică în podul bisericii, de unde a coborât cu multe documente care stau la baza istoriei sfinte a neamului nostru românesc.
De mic copil a privit minunatele ţesături făcute cu gând bun şi rugăciune de femeile din sat, iar de acolo a smuls un fir, din care femeia româncă ţesea veşnicia. Încă din pruncie, Artistul Silviu Oravitzan a descoperit între Cer şi pământ cea mai strălucitoare stea din univers- Crucea de pe turla bisericii. În lucrările sale vedem prezent mereu acest simbol, însă, la Oravitzan, nu-i stropit cu Sânge, ci cu lumină. În fapt, pe Cruce a fost răstignită Lumina.
Oravitzan I-a fost oaspete lui Dumnezeu într-o zi, în Casa Luminii, iar de aici s-a întors cu o făclie din care s-au aprins multe pânze şi conştiinţe. Artistul a dorit să-i ducă şi pe semenii săi unde a fost el pentru o clipă, în Casa Luminii. Egiptenii i-au smuls lui Ra un obelisc, Oravitzan şi-a aprins făclia din lumina taborică, la umbra căreia a creat şi s-a odihnit. Întreaga sa operă este atinsă de umbra acestei lumini.
Iubite cititorule, te îndemn să citeşti această carte, la lumina a două făclii ale culturii româneşti: Basarab Niculescu şi Silviu Oravitzan. La sfârşit, nu stinge aceste făclii, ci lasă-le să ardă întru dăinuirea culturii şi a neamului nostru românesc.
Artistul de la asfinţitul românesc, prin creaţiile sale, ne face şi nouă azi o sfântă chemare: Îndrăzniţi! Lumina nu doare”.
Un îndemn spre lectura cărţii, dar şi spre vizitarea expoziţiei.
