Sinagoga Cetate din centrul Timişoarei, ridicată în urmă cu un veac şi jumătate de comunitatea evreilor, în stil maur, încă mai aşteaptă să fie reabilitată, pentru că interiorul a ajuns o ruină, la tot pasul existând pericolul ca bucăţi consistente de tencuială să se prăbuşească în orice clipă.
Pe lista promisiunilor electorale ale USL figura, în 2012, inclusiv acest obiectiv, asumat atunci de cei care urmau să preia conducerea Executivului. Odată cu trecerea anilor – doar doi-trei, dar suficienţi pentru a se da uitării promisiunile -, finanţările guvernamentale pentru realizarea obiectivelor de interes major pentru timişoreni au evitat conturile bănăţenilor.
„La rectificare bugetară recentă, Guvernul socialist al PSD nu a prevăzut bani pentru centura de sud şi de vest a Timişoarei, nici pentru un nou racord la autostradă, nici pentru un nou stadion sau sala polivalentă ori pentru un bazin olimpic, dar nici pentru refacerea Sinagogii Cetate”, spune primarul Nicolae Robu.
Dar dincolo de vorbe, avem realitatea: o bijuterie arhitectonică ultracentrală, care ar putea deveni unul dintre marile puncte de atracţie turistică ale Timişoarei, zace murdărit de porumbei, iar când se deschid uşile pentru vreun concert, pericolul te pândeşte din orice ungher.
Primăria a încercat să facă rost de bani, dar necesarul e mare, obiectivul nu e proprietatea municipalităţii, deci nu au cum să o finanţeze din buget propriu.
La fel de adevărat este şi faptul că nici comunitatea evreilor din Timişoara nu a prea clintit niciun deget pentru a sta pe capul autorităţilor, a guvernanţilor, să dea fonduri pentru acest obiectiv. Când se va prăbuşi, cu siguranţă că vor fi voci care vor spune că un simbol al civilizaţiei iudaice din Timişoara s-a ruinat. Va fi prea târziu.
Sinagoga Cetate a fost construită folosindu-se planurile arhitectului vienez Ignaz Schumann. Faţada are două turnuri şi placaje cu plăci din mozaic de diverse culori, predominând albastrul, oferind o cromatică plăcută. Sinagoga a primit în 1886 şi o orgă.
Ultimele rugăciuni, când imensa sală era plină de credincioşi, s-au auzit în anii „90, după Revoluţie. Când Filarmonica „Banatul” a rămas fără sală proprie de spectacole, la începutul anilor 2000, autorităţile locale au semnat un contract de comodat cu Comunitatea Evreilor din Timişoara, care şi-a dat acceptul ca instituţia de cultură să poată susţine concerte în Sinagogă, cu condiţia de a nu se programa, în nicio împrejurare, piese din repertoriul lui Richard Wagner, considerat compozitorul preferat al lui Hitler. Atunci au existat şi primele încercări timide de restaurare a spaţiului, dar cum Filarmonica şi-a recăpătat sala, sinagoga a rămas din nou pustie, lăcaş pentru porumbeii ce-şi află aici adăpost pe timpul iernii.
Apropo, legat de tragedia de la Colectiv Pionier din Bucureşti! Nu mai organizaţi spectacole şi nu mai adunaţi public în spaţii improprii, nici în Timişoara, unul dintre acestea fiind Sinagoga Cetate!
