Foarte interesant! În această primăvară, toată suflarea bănăţeană a fost invadată de o fală de nedescris, pentru că Muzeul de Istorie al Banatului a devenit Muzeu Naţional al Banatului.
Desigur, diligenţele în acest sens au început în urmă cu vreo 10 ani, adică pe când muzeul mai era deschis şi deşi nu putem spune că avea o organizare interioară memorabilă (datorită lipsei de spaţiu), era ceva, aveai unde merge, aveai ce vedea. Dar cam tot în urmă cu 10 ani s-a închis şi muzeul, accesul publicului nu a mai fost permis şi ne putem mândri cu 10 ani de istorie închisă. Pentru că ceea ce este la Bastionul Theresia este dincolo de posibilul imaginaţiei. Vara caniculă în mansarda improvizată şi amenajată (pentru că despre un pod vorbim) ad-hoc, iar iarna te pătrunde umezeala şi frigul. Suplimentar, spaţiul este restrâns, iar expoziţiile, temporare. Este ceva care să fie decât să nu fie nimic.
Paradoxul este evident: ai un muzeu cu statut naţional, dar care, pe bune, este închis.
Sorin Predescu, directorul Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Timiş, revoltat de situaţia de la Muzeul Naţional al Banatului (dincolo de acea inundaţie de la ploaie, episodică, enumera haosul în exponate, condiţii nefavorabile de păstrare a artefactelor) a punctat şi acest aspect: STATUT DE MUZEU NAŢIONAL, ÎNCHIS PUBLICULUI.
Bineînţeles, au fost şoapte care-l acuzau că nu este ‘patriot local’, dar omul are dreptate. Pentru că muzeul-castel mai mult s-a distrus în cei 10 ani de detenţie decât să i se deschidă o cale spre viitor.
Avantaje din ridicarea în rang o au, deocamdată, şefii şi salariaţii, ale căror lefuri cresc cu 25%. Că despre accesări de fonduri pentru reabilitare şi redeschidere. iluzii pierdute… Eventual, mai poate apărea un pericole: graba de a se rosti discursuri în poarta muzeului, pe 1 Decembrie 2018, la împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire, poate naşte ambiţii de fuşăreală a lucrărilor.
