Una sau mai multe dintre lecțiile de geografie, capitolul ”Bogățiile solului și ale subsolului”, pe care cu toții le-am învățat, a rămas aproape ca o temă de reflectare pentru toți cei care am trecut prin școală, nu-i așa? Știam asta și nu era o manipulare! Vestul țării, mai exact Banatul, la Șandra, Jimbolia, alte localități din zonă, a fost mereu atractiv și s-a exploatat țiței. Apoi, în România, sudul țării, zona Ploieștiului, și el bogat în zăcăminte naturale, țiței, cu derivații săi, între care gazul natural, au fost atracții pentru nemți, în vremea războiului mondial, apoi pentru comuniști și acum pentru guvernele democrate.
În fine, a fi o țară bogată, în care să ai resurse, simți, ca om, măcar puțin confort, poate că vine ziua când cineva înțelept va știi să așeze în natură, în economie, dar și în calitatea vieții oamenilor aceste daruri de la Dumnezeu care ne-ar face, cumva, viața mai normală. Ungurii știu ce să facă cu resursele lor, au aceeași fantastică Câmpie de Vest (din Câmpia Panonică), aceleași resurse, pe terenurile lor cu ape termale cresc spa – uri, pe ale noastre se fac …bănci (construite pe chiar izvorul de ape termale al orașului – cazul Timișoara!), pe terenurile lor se fac afaceri cu fonduri europene (acolo merg la tratamente nemții, austriecii și ROMÂNII), pe ale noastre pasc oile cu ciobanii lor uitați de lume, pe terenurile lor se construiesc sonde pentru țiței și gaze naturale, pe ale noastre zac, ruginite, uitate de vreme, sondele amorțite sub incompetența celor care mai și conduc uneori.
În acest timp, o mare spaimă ne bântuie: gazele de șist, o noutate pentru România și români, o spaimă, ce derivă din experiența altor zone ale lumii, gaze obținute prin fracturare hidraulică, o tehnologie ce s-a arătat păguboasă. Ce risc avem? Să picăm în plasa unor ”interesați” de infantilismul nostru și să confundăm gazele de șist cu cele NATURALE, cele prin care, dacă am avea parte, am putea redeveni mai bogați, precum se știa că suntem din perioada interbelică! Cred că ar fi educativ ca acum, specialiștii în domeniul acesta, mai puțin cunoscut lumii, geologii, fizicienii, alții, să facă lumină, să ne explice diferențele, să scoată din sufletul nostru spaima de gaze! Cred că universitățile ar avea obligația morală și profesională să se implice, să-i implice pe profesorii de profil, să facă lumină. Altfel, vom confunda mereu revoluția cu răzmerița, specialiștii cu impostorii, geologii cu țăranii de pe câmp, academicienii cu ”vedetele tv”…
Oamenilor, în general, le este teamă de necunoscut. Mă întreb, ce abilitate au ungurii din Ungaria că știu să nu-și sperie populația, că statul a ajutat investitorii locali cu credite stimulatoare, că Ungaria a plătit datoria la FMI și că pe străzi mărșăluiesc sute de mii de oameni pentru…un singur om. Cum se face că bogățiile solului și ale subsolului sunt pentru vecinii noștri din vest o mare bucurie, iar pentru noi… o mare…spaimă! Și asta numai pentru că diavolul manipulărilor stă la pândă și șoptește: gazele de șist, gazele naturale, gazele de șist, gazele naturale…Iar una din bolile românului este ascultarea superficială…
Gazele naturale nu sunt gaze de șist!
