Fara niciun fel de explicatie, Partidul National Liberal a renuntat la Catalin Predoiu. A fost cel mai longeviv viitor prim-ministru din istoria recenta a Romaniei. Iar acum, fara niciun fel de explicatie, numele sau a trecut in uitare. Pur si simplu nu mai apare in calculele partidului cu sediul central in Aleea Modrogan. Oare de ce?
Domnul Catalin Predoiu, unul dintre fruntasii Partidului National Liberal, plecat de la fostii liberali catre fostii pedelisti si intors, ca un bumerang, odata cu fuziunea, indeplinea un rol de liant sau de ombilic intre cele doua fractiuni. Impaca si capra si varza. Si, dincolo de faptul ca a dat cele patru Coduri peste cap sub mandatele sale de ministru al Justitiei, Catalin Predoiu este o persoana cat se poate de onorabila. Cu tinuta si cu anvergura de prim-ministru. Si chiar cu o cultura de prim-ministru. Pregatindu-se pentru aceasta importanta functie, el si-a pus la punct pana si dictia. A deprins cate ceva din arta discursului. Si, in plus, acelasi Catalin Predoiu este autorul unui program de guvernare PNL, de doua ori revizuit si care, la nevoie, ar mai putea fi revizuit o data. In aceste conditii, se pune intrebarea: sub ce motiv liberalii au renuntat la Catalin Predoiu?
Nici nu mai stiu de cate ori, referindu-ma la el, am utilizat sintagma “fostul viitor prim-ministru”. Nu am facut-o din rautate. Pur si simplu am banuit ca ceva nu este in regula in maniera in care, in mod ostentativ, era pronuntat numele lui Predoiu de cate ori Klaus Iohannis ori PNL vorbeau despre un prim-ministru liberal. Acest fapt mi s-a parut ciudat, la fel cum ciudata este si nominalizarea atat de prematura a unui candidat pentru preluarea viitorului Executiv. De ce ar fi riscat cineva erodarea evidenta a numelui lui Predoiu?
Catalin Predoiu este parte a unui targ. A unui targ politic facut intre fostii penelisti si fostii pedelisti. Sa ne reamintim ca atat Catalin Predoiu, cat si Klaus Iohannis au fost lansati de catre cele doua formatiuni in competitia interna pentru desemnarea candidatului la presedintie. Atunci, s-a convenit tacit si apoi explicit asupra faptului ca, daca unul va fi candidat prezidential, celalalt va urma, cand va fi cazul, sa devina candidat pentru functia de prim-ministru. A castigat Klaus Iohannis. Mult timp dupa aceea, chiar si mult timp dupa ce Klaus Iohannis a devenit presedintele Romaniei, atat acesta, cat si PNL l-au prezentat pe Catalin Predoiu drept viitor prim-ministru. Acesta a si elaborat si a prezentat public programe de guvernare ale partidului.
Inca din acea vreme, intuiam ca ceva nu este in ordine. Obstinatia cu care era pronuntat numele sau devenea suspecta. Din acest motiv, am inceput sa iau acest proiect peste picior utilizand sintagma amintita mai sus. Cand Catalin Predoiu a fost aruncat intempestiv in cursa pentru Primaria Generala a Capitalei, lucrurile mi-au fost cat se poate de clare. Catalin Predoiu este un om cu multe calitati, dar nu si cu aceea de a sparge sticla. In plus, profilul sau nu se potriveste cu asteptarile cetatenilor Bucurestiului. Si nu este omul de vina. Pur si simplu asa stau lucrurile. Esecul era previzibil si dintr-o alta perspectiva. La nivel national, PNL era in scadere. Pentru ca deja mesajele acestui partid pierdusera prea mult din substanta nationala si liberala. Iar, in Bucuresti, haosul la nivelul organizatiilor nefuzionate, incremenite in proiect, intr-un periculos spagat, era cel putin alarmant. Predoiu a cazut in cursa acceptand sa preia, in aceste conditii, presedintia PNL Bucresti si, in final, la a patra incercare, sa isi asume o candidatura de avarie. Atunci, i-a fost pusa cruce definitiv carierei sale de posibil prim-ministru.
Dar oare nu mai devreme? Cand a cazut Guvernul Ponta prin demisia premierului, PNL s-a temut sa preia Executivul desi conjunctura era favorabila, iar PSD i-ar fi lasat bucurosi pe liberali sa conduca Romania pe ultima suta de metri inaintea alegerilor legislative. Nepreluarea Executivului a fost o greseala a PNL. Un gest de lasitate. La fel cum un gest de lasitate a fost si abandonarea Executivului de catre PSD. Dar, in acel moment, soarta lui Catalin Predoiu a fost definitiv pecetluita. Klaus Iohannis a fost silit sa apeleze la un tert. Cum, necum, l-a gasit pe Ciolos. Sau poate Ciolos i-a fost livrat.
Dupa opinia mea, Dacian Ciolos nu a venit premier de capul lui. Nasii acestuia de la Bruxelles s-au grabit, in mod suspect, sa il binecuvanteze. Ceea ce nu prea se intampla de obicei. Dar, indiferent pe ce teava a venit Dacian Ciolos, imi este limpede ca presedintele Klaus Iohannis a fost pus in situatia de a-i promite ceva mai mult decat un guvern de avarie, consumabil intr-un singur an. Am toate motivele sa imi imaginez ca presedintele i-a garantat lui Ciolos nu un mandat de un an , ci un mandat de cinci ani.
Si asa se face ca domnul Catalin Predoiu a iesit total din schema.
