La Liebling, în luna martie, s-a vorbit despre teatru şi artă dramatică. Fundaţia Ateneul Cultural „Ştefan Goanţă”, în parteneriat cu Asociaţia „Pro Liebling” şi Şcoala Gimnazială din Liebling au sărbătorit două evenimente închinate artei spectacolului: Ziua Internaţională a Teatrului pentru Copii şi Tineret (20 martie) şi Ziua Mondială a Teatrului (27 martie). „Acestora le-am adăugat aniversarea patronului spiritual al organizaţiei noastre – în 30 martie, la Şcoala Gimnazială din Liebling”, a spus Irina Goanţă, preşedintele asociaţiei. Activităţile au debutat cu o expunere pe tema „Avem nevoie de teatru?”, în care I. Petrean a detaliat problema teatrului contemporan, al cărui reprezentant este şi scriitorul Ştefan Goanţă, în ale cărui opere dramatice „spaţiul şi timpul social, cu marile lor bulversări în plan material, social, politic şi moral, reprezintă cadrul în care evoluează şi involuează eroii, mediul care influenţează, dar care nu determină umanitatea şi inumanitatea lor în veşnică încleştare”. Teatrul, în general, este o sursă de divertisment, dar el poate avea şi un rol educativ şi informativ pentru publicul de toate vârstele. Întâlnirea a prilejuit prezentarea pliantului „Ştefan Goanţă – 80”, un omagiu adus romacierului şi dramaturgului aniversat în martie, precum şi lansarea numărului 1(19)/2013 al revistei „Bună dimineaţa”. Demonstraţia teatrală realizată cu adaptarea după M. Lvovski, „Onoarea clasei”, a scos în evidenţă munca profundă, convingătoare şi originală a celor şapte interprete (Andreea Jurcă, Iulia Guler-Haţegan, Ana Maria Domşa, Denisa Sabău, Rebeca Cerchez, Daiana Chiş, Ana Beuca), care au reuşit să emoţioneze, să îndemne la meditaţie, la ceea ce înseamnă să fii om. „Sinceritatea, inocenţa şi graţia lor, dorinţa de a da viaţă, cu fidelitate, personajelor întruchipate ne-au făcut să trăim cele mai alese sentimente umane în toată complexitatea lor. Modestia, curiozitatea şi îndrăzneala fetelor de a pătrunde în intimitatea personajelor le-au determinat să înţeleagă că, jucând diverse roluri pe scenă, vor ajunge mai repede să-şi dea seama cum este viaţa, pentru că împărtăşim şi noi ideea exprimată anterior – că teatrul este viaţă”, a spus Irina Goanţă.
