Atunci când cineva se împăunează cel mai mult, poate chiar strigând, că nu se teme de nimic, atunci spaima este cea mai mare. Din inconștient. Din adâncul crierului, din sertarele cele mai adânc îngropate ale minții umane. Alegerile din septembrie 2020 sunt unele cu frici. Multe frici. Frica de Covid 19, frica de oameni, de cei care și-au schimbat enorm opțiunile în ultimii patru ani. Frica de competiție, de justiție, de candidații noi, de realitate. Frica de schimbare.
Candidații pentru Primăria Timișoarei sunt activi. A ieșit din șirul lor, Adrian Orza, fost vice-primar, consilier independent în CLT, invitat, nu de multă vreme, de candidatul Marius Craina, medic foarte cunoscut în Timișoara, să facă parte din grupul Pro România. Adrian Orza avea (are) alegătorii săi, din rândul timișorenilor tradiționaliști, care-l cunosc bine, oameni nu doar din dreapta (fostul PNȚ – CD), dar și alții, iubitori ai tonului elegant al politicii (administrației) din Banat. Dacă Adi Orza va fi pe oricare listă pentru CLT, atunci șansele acelei liste vor crește. Cu siguranță.
Domnul Nicolae Robu nu s-a simțit niciodată prea confortabil în ședințele CLT, după atitudinile vocale ale consilierului Orza. Știe administrație, legislație și nu este un laș. Oricând, lista pe care va fi Orza va fi una… mai puțin ”simpatică” pentru Robu.
Recent, domnul Robu a scris pe FB un text, o frază lungă de 248 de cuvinte! Tată Ceresc! 248 de cuvinte. Ce frici are domnul Robu, care creează expresii ditirambice, din care cu mare greutate te dumirești! Confundă versurile din Scrisoarea a treia (Mihai Eminescu), ”cum veniră, se făcură toți o apă și-au pământ”, ca un omagiu adus luptei împotriva Imperiului Otoman, cu îndemnul propriu de ”luptă” împotriva celor care nu îl mai doresc și nu îl vor vota ca primar. Adică ce ar fi de înțeles? Că este într-un război (în mintea sa!) ci cei care-și iau misiunea de a candida? În plus, pe cei care doresc să candideze la Primăria Timișoarei îi etichetează a fi ”RÂVNITORI” la orașul… condus de el însuși! Confundat cu proprietatea personală. ”Să nu râvnești la nevasta fratelui tău!”, zice Vechiul Testament, verbul ”a râvni” având sensul de ”a dori ceea ce nu ți se cuvine”. A fi ”râvnitoriu” (în limbajul arhaic), a fi dornic de a avea, de a pretinde (un tron, de exemplu) este o expresie bizară în vremurile noastre. Dar deopotrivă, potrivită cu profilul unui ”temătoriu” (fricos). Un psihanalist ar traduce simplu: cine se laudă cu opera sa nu are încrede de sine! Punct.
Orice candidat, altul decât domnul Nicolae Robu, se va fi numind de acum ”râvnitor” la orașul în care nu ar avea ce căuta! Altă componentă ditirambică este ”Trăitorul”. Expresia este folosită pentru cetățenii străini care au ales Timișoara, ca oraș de domiciliu, doar pentru că este administrat de actualul primar.
Domnule primar Robu, vă rog, nu vă grăbiți! Avem arabi stabiliți aici din vremea lui Ceaușescu. Unii sunt medici, alții sunt oameni de afaceri, alții sunt vagabonzi. De ales! Avem evrei, din anii 90, alții decât cei născuți aici, unii și-au revendicat proprietățile, unii au rămas, vă rog, verificați, și pentru ei este valabil versul ”se făcură toți o apă și-un pământ!” ??? O mulțime de italieni. La începutul anilor 2000, în Banat, erau cam 20 000 de italieni, acum, la Timișoara, sunt maxim 2000. Au venit din 1995 – 2000, au cumpărat pământ, dețin o treime din suprafața arabilă a României, nu au venit pentru Nicolae Robu! Să se facă o apă și un pământ?
Dar îl știu pe unul, Dominic Fritz, candidatul USR la Primăria Timișoara, unul ”bogat, cu bani mulți, cu afișe scumpe, peste tot” care ar trebui să nu fie ”râvnitor”, nici ”trăitor” în Timișoara, că tare vă mai supără. El să se facă ” apă și pământ” ? Nu știu, întreb pentru un prieten!
Frica strică sufletul! Pe domnul Nicolae Robu îl macină frica!
Îi este frică și de cei doi doctori: Marius Craina și Voichița Lăzureanu. Pun frica aceasta pe… frica de doctori!
Îi este frică și de Alin Nica, candidatul PNL la CJT, altfel cum s-ar explica faptul că în piețele publice, membrii PNL strâng semnături doar pentru Nicolae Robu?
Domnul Robu se teme, altfel nu ar striga atât de mult despre ”gloriile trecătoare”.
Cititorii (unii dintre ei!) își amintesc, desigur, despre stadioanele pline cu elevi și studenți, duși cu forța să strige: ”Partidul. Ceaușescu. România!”. Credea, sărmanul nebun, că era nemuritor… mai credea, sărmanul pantofar, că lumea îl iubește. Și că îl vrea.
De fapt, numărul mare de securiștii din jur arăta frica! Frica orbește!
Aceste alegeri, la Timișoara, sunt sub zodia fricii. A fricilor, în general. Frica de schimbare, frica de adevăr. Frica de TIMIȘORENI!
Să fim ”trăitorii” Timișoarei, fără frica ”râvnitorilor la scaunul de primar”, să fim noi, așa cum ne știe lumea normală!
