Timişoara îi datorează Prinţului Eugeniu de Savoya – cel care a avut un rol deosebit în ridicarea Austriei ca mare putere în Sfântul Imperiu Roman şi recunoaşterea Casei de Habsburg în plan european – eliberarea de sub Imperiul Otoman, după o stăpânire care a durat 164 de ani.
S-a născut la 18 octombrie 1663, la Paris, într-o familie aristocratică provenită din Italia, şi a crescut în anturajul regelui Ludovic al XIV-lea. Deşi prinţului i se pregătise o carieră clericală, la vârsta de 19 ani el decide să se orienteze spre una militară. Fiindu-i refuzată intrarea în armata franceză, Eugeniu de Savoya emigrează în Austria şi se angajează în serviciul Casei de Habsburg, devenind ofiţer al Sfântului Imperiu Roman, alături de bunul său prieten, Ducele de Marlborough.
Timp de şase decade, Eugeniu de Savoya a luptat şi a servit sub trei împăraţi: Leopold I, Iosif I şi Carol al VI-lea. A fost unul dintre cei mai importanţi lideri militari şi unul dintre cei mai bogaţi oameni din acea vreme. Însă, faima sa la nivel european a început să crească odată cu victoria Imperiului Habsburgic împotriva turcilor din bătălia de la Zenta (1697). În timpul războiului austro-turc (1716-1718), după cucerirea Petrovaradinului, la 5 august 1716, Prinţul Eugeniu de Savoya a decis să cucerească Cetatea Timişora, aflată sub ocupaţie otomană încă din anul 1552.
La 28 august 1716, armata imperială îşi stabileşte tabăra la Beregsău, lângă Timişoara. În subordinea comandantului existau 58 de batalioane şi 211 escadroane. După câteva atacuri eşuate, a fost realizată o blocadă prin închiderea tuturor căilor de acces spre cetate. Trupele lui Eugeniu de Savoya construiesc mai multe tranşee şi şanţuri de comunicaţie pentru a se putea apropia cât mai mult de zidurile cetăţii. După ce armata austriacă ajunge sub Cetatea Timişoarei, Eugeniu de Savoya a ordonat ca toţi toboşarii, trompetiştii şi flautiştii să înceapă să cânte muzică veselă. Trupele otomate s-au urcat pe ziduri pentru a vedea ce se întâmplă, moment în care au fost atacaţi.
În 16 octombrie, prinţul de Savoya a trimis turcilor o somaţie de predare, fără a primi un răspuns. Pe 1 octombrie, suburbia Palanca Mare a ajuns în mâinile austriecilor şi turcii s-au refugiat în Cetate. La 12 octombrie 1716, trupele otomane au arborat drapelul alb, solicitând condiţii de predare. În urma condiţiilor stabilite de Eugeniu de Savoya cu Ahmed Paşa şi Efendi Melec Ibrahim, trupele otomane au capitulat şi 12.000 de soldaţi turci au fost lăsaţi să se retragă din Cetatea Timişoara, din Banat, la Sud de Dunăre. Intrarea prinţului în Cetatea Timişoara s-a desfăşurat tocmai de ziua sa de naştere, la 18 octombrie 1716, pe poarta Forforosa, care a fost redenumită ulterior “Poarta Prinţului Eugen”.
În 1716, la propunerea Prinţului Eugeniu de Savoya, pe atunci proaspăt preşedinte al Consiliului Aulic de Război, Carol al VI-lea îl numeşte Guvernator al Banatului Timişan pe Contele Florimund Mercy. La 1 noiembrie 1716, acesta a primit şi statutul de Guvernator militar şi civil, moment în care au început pregătirile pentru planul de sistematizare şi reorganizare al oraşului Timişoara şi a întregii regiuni Banat.
Între 1693 şi 1721, Eugeniu de Savoya a intrat în posesia mai multor terenuri, care împreună însumau o suprafaţă de 155.000 de metri pătraţi. J. L. von Hildenbrandt, unul dintre cei mai cunoscuţi arhitecţi ai vremii respective, a construit pentru acesta complexul Belvedere din Viena, în stil baroc, format din două palate, construite în perioada 1714-1722. Belvedere fusese proiectat pentru a găzdui atât vasta bibliotecă a lui Eugeniu de Savoya (transformată, mai târziu, în Biblioteca Naţională a Austriei), precum şi impresionanta sa colecţie de artă. Astăzi, cele două palate găzduiesc Muzeul Austriac de Artă Barocă şi Galeria Austriacă de Artă.
Eugeniu de Savoya s-a stins din viaţă la 21 aprilie 1736, pe când avea vârsta de 72 de ani. Nu s-a căsătorit niciodată şi nu a avut copii. Astfel, întreaga avere a fost moştenită de prinţesa Victoria de Savoya, nepoata sa, pe care a vândut-o ulterior Casei de Habsburg.
În 1817, poarta “Prinţ Eugen” a fost demolată şi în locul ei a fost ridicată casa “Prinţ Eugen”, care poate fi văzută şi azi în Timişoara, pe strada Eugeniu de Savoya. De asemenea, bustul Prinţului Eugeniu de Savoya poate fi văzut în Parcul Central din Timişoara. (sursa timisoara2021.ro)
Acasă Cultura Timişoara Capitala Culturală Europeană: Prinţul Eugeniu de Savoya şi capitala Banatului
