Lucrările de la pasajul Jiul din Timişoara au făcut să se (re)deschidă un tunel pe sub liniile de tren, în apropierea pasajului mare, care le oferă trecătorilor pietoni şi biciclişti o alternativă mai scurtă de legătură între zona de sud şi cea de nord a oraşului.
De existenţa acestui tunel nu ştia lumea, dar acum este folosit mai ales de către tineri, dar nu numai.
Tunelul a fost îngrijit, se poate respira – când cei de la CF, care au o clădire deasupra, nu se încălzesc cu cauciucuri care inundă în fum trecătoarea, iarna.
Numai că există, ca în orice subteran, şi guri de aerisire/evacuare în pereţii laterali. De unde au început să apară … şobolani. Câte unul. În total, noi am identificat doi, pentru că erau ”cercetaşi” concomitent, pentru de-ale … botului. Nici măcar nu se speriau de trecători. Trebuia să faci zgomote puternice ca să-i deranjezi şi să se retragă.
Din fericire, de cei doi am scăpat. Şi-au găsit sfârşitul în tunelul foarte parfumat. Dar nu ştim dacă mireasma atât de plăcută provine de la vreun detergent cu care se curăţă tunelul sau de la ceva otrăvuri. Ar fi bine să ştie şi cei care folosesc această cale alternativă de trecere, ca să nu păţească ce-au păţit rozătoarele. Cadavrele celor doi chiţcani au fost privite cu admiraţie şi satisfacţie (cutremurătoare) de un grup de tineri care se simt de-acum mai în siguranţă. De doi au scăpat.
