Vară toridă. Greu de dus, mai ales la șes. Toți căutăm un strop de umbră în orice moment în care suntem obligați de circumstanțe să fim expuși. Doar Timișoara, sărmana, nu găsește loc de repornire, de relansare, ea având deja o umbră prea mare pentru strălucirea sa de odinioară. Mergi în centrul orașului? Comedia aceea de ”grădină verde” este goală, de altfel, cine să urce pe schela păcălelii noastre, după semnătura pe proprie răspundere? Turiști, nu. O arată statisticile. Evenimente? Palide, știm, norocul nostru cu Festivalul Codru, care a mai spălat rușinea…
Orașul nostru? O tristețe pe care propaganda o împachetează pentru naivi. Ce avem acum, la final de august? Bancuri de țânțari, grămezi peste trupurile chinuite de înțepături îngrozitoare ce duc spre cabinetele medicale zeci și zeci de persoane. Alergiile declanșate de țânțarii pe care nimeni nu-i stropește, adaptați deja climei noastre, dar și producători ai altor boli pe care le transmit, fac din ”capitala culturală” o problemă ”capitală” de sănătate. Aici, mai adăugăm, cu gingășie, miile de șobolani de pe lângă Bega, dar și miile de șobolani ai aerului, adică porumbeii sălbatici, pentru care sar unele asociații supra-numite de ” protecție a animalelor”, dar pentru noi, oamenii, nu facem o asociație care să ne protejeze împotriva sălbăticiunilor și a dăunătorilor (denumire dată de DEX pentru vietățile distrugătoare).
Bega. Primul râu din România actuală, ce a fost canalizat încă din vremea Mariei Thereza, nemuritoarea împărăteasă a imperiului din care am făcut parte și noi, noi și Timișoara noastră, este o altă tristețe. Știu, propaganda o să sară: Bega este gestionată de Apele Române. Dar Bega trece prin centrul Timișoarei, iar băncile de pe maluri sunt stropite ”artistic” cu ”albul – gri” al șobolanilor aerului, nu se poate sta pe ele, nu mai există scene romantice, cu tineri îndrăgostiți, care-și țin mâinile în mâinile celuilalt, pentru că nu mai au unde să stea! Parcurile sunt pline de ambrozie, altă sursă de îmbolnăvire, generatoare unor alergii nimicitoare. Altă cultură, cultura nepăsării!
Mirosurile despre care o excelentă jurnalistă scrie zilnic, cu disperarea cetățeanului care cere ajutor: miroase de la Continental, din parcurile pline de ciori, alte ”victime” ale carenței noastre umane raportată la ”protecția” mizeriei, a bolilor sunt parte din ”Cultura degradării vieții. ”Cultura incompetenței”, aceea a repetenților, sau voi fi raportată pentru ” limbaj agresiv”? Ah, nu cred. Și pe ei, pe repetenții din Primăria Timișoarei trebuie să-i protejăm? Unii o fac. Cică în numele democrației. Iată: ”cultura ipocriziei”.
Centrul de Proiecte, ”sărmanul” este la fundul sacului financiar. După ce ”cultul domn” Fritz și-a lăsat susținătorii în borcanul cu miere, în sensul promovării ”culturii lăcomiei”, mai avem puțin până la decontarea bugetelor. Doar puțin… așa susțin niște surse ”culte” din niște instituții ale statului, care veghează. Prietenii știu de ce!
Praful, murdăria, străzile pline de fecale umane și animale (nu este o glumă – nr) sunt ocolite de faimoasa firmă Brantner, condusă de fostul primar oltean din Turnu Severin, acel ”fifti – fifti”, numit așa de presa din Oltenia, și firma nu mătură deloc! Ba, în centru, în cadrul ”culturii propagandei pentru proști”. Fostul primar din Mehedinți a plecat din locurile natale, iar acum spune că este… timișorean! Habar nu are el ce înseamnă să fii timișorean: elegant, ferm, demn, să știi ce este spiritul Timișoarei, să înveți politețea, să nu dai din coate (pardon, eroare, face parte din filosofia sa de viață), să-ți iubești orașul, să nu-ți bați joc de el, să fii ”fruncea” dar să nu ai probleme de sănătate în lobul frontal, că aceea este o boală grea! Tare grea!
Timișoara, la numai trei luni și ceva de momentul închiderii programului de Capitală Europeană a Culturii.
Se plâng revoluționarii că momentul Revoluției de la Timișoara ar putea fi scos în afara programului TCCE 2023. Deocamdată, ei sunt triști…
Cimitirele, aleile personalităților, detalii ale Timișoarei? Parte neimportantă? Cum se văd acestea din afara Timișoarei? Ca o ”CULTURĂ A DISPREȚULUI” față de orașul nostru!
În fața acestor șiruri de ”culturi”, noi vom dezvolta o ”cultură a eliberării noastre de sub jug…” . Istoria știe de ce!
Imagine? Am avut! A fost o onoare să spui: ”sunt din Timișoara”. Acum, stăm cu frunțile în pământ de rușinea rușinii lor…
Timișoara de azi trăiește prin trecutul său. Prezentul este dramatic. Trist. Timișoara este în umbra propriei sale imagini. Propaganda este scoasă din manualele de comunicare, fiind asociată cu tehnicile de manipulate din vremea dictaturilor de orice fel. Totuși, la Timișoara se practică propaganda deșănțată! Prea multe culturi… strică adevărata bijuterie!
