La ultima întâlnire a Consiliului Consultativ al Timișoarei, ce a avut loc în 7 octombrie, l-am ascultat cu interes pe domnul Jose Miguel Vinals, consulul onorific al Spaniei, la Timișoara.
Desigur, un cetățean spaniol va ști întotdeauna să vorbească la superlativ despre Spania, țara vacanțelor veșnice, dar și țara unei istorii cu multe surprize. Cu atât mai mult, un reprezentant al diplomației va avea charisma, dar și limbajul adecvat să facă incursiuni culturale, dar și statistice. Consulul spaniol arăta diferențele între două mari orașe: Madrid și Barcelona, în care turiștii vin, anual, într-un număr de peste 7 milioane, cu diferența că cele șapte milioane sunt, în cazul Spaniei, la Madrid, cam jumătate spanioli, jumătate străini, iar în cazul Barcelonei, o cincime spanioli, patru cincimi străini. De ce aceste date? Pentru că Timișoara are un potențial turistic neexploatat. Timișoara ar putea fi pe arena turismului educativ, pe cea a turismului artistic, turism istoric și pe alte posibile axe. Diferența este că, în Spania, asociația turistică ce concepe, urmărește și dezvoltă turismul nu a fost schimbată ”din funcție” de mai bine de 10 ani! Pe când, la noi, asociația pentru turism de la Timișoara este un canal surd, poate chiar și orb! Nu a făcut nimic din ceea ce ar trebui reținut, ba, chiar și lăudat, pentru ca Timișoara să poată dobândi măcar un ciob mic, cât de mic, în conceptul brandului pentru Timișoara. Timișoara este, prin ea însăși, un brand, dar datorită multor devalorizări ale aspectului arhitectural, murdărit de casele țigănești, lăsate în voia lor de o administrație (trecută) superficială și incompetentă, Timișoara suferă ca imagine! Vorbim despre Timișoara, adesea, ca despre ceva din afara noastră. De ce? Ne este oare străină Timișoara, ca și corp social? Nimeni nu ar spune ”nu”. Totuși, dacă cineva este întrebat în detaliu despre acele elemente ce compun imaginea Timișoarei, cu tot, cu bune, cu neajunsuri, atunci răspunsurile ar veni trunchiate și destul de vagi. Sunt puțini timișoreni cei care știu unde este ”Poarta lui Eugeniu de Savoya”, locul intrării glorioase a generalului din armata Mariei Thereza, în Timișoara. Sunt puțini cei care știu, acum, în prezent, câte localuri pentru nefumători ar fi în Timișoara, fumatul fiind o temă gravă a sănătății publice. Câte trasee prin Timișoara Cetate sau prin Timișoara Iosefin ar fi pentru școlarii mici? Cine a vizitat uzina veche de apă a Timișoarei? Câți știm că sub Catedrala Mitropolitană este un muzeu excepțional de icoane vechi? Centrul de turism de la Timișoara ar avea de învățat de la domnul consul al Spaniei. Multe… Inclusiv arta discursului public. De ele mai multe ori se vorbește mult, redundant și prost.
Timișoara turistică rămâne un proiect deschis. Mai ales că acum, mai sunt câteva zile până la depunerea dosarului pentru proiectul ”Timișoara, capitală culturală europeană”. Să fim deschiși, optimiști, să avem fețele mai luminoase, e prea mult întuneric printre oameni. Timișoara a fost primul oraș iluminat electric din Europa. Și acum???
