De la Timişoara la Constanţa şi înapoi
„De 12 ani mă judec prin mai multe tribunale din ţară, în Timişoara, Constanţa şi Braşov. Am două sentinţe definitive în favoarea mea şi niciuna nu s-a pus în aplicare. Una a fost dată în decembrie 2006 şi nici după 9 ani nu a fost pusă în practică. Cealaltă a fost dată în 2010 la Tribunalul Braşov. Am recuperat halele fabricii mele, fiindcă au fost vândute la Filocalia, am fost în război inclusiv cu Patriarhia Română. Am fost şi la patriarh acasă. Instanţa mi-a dat câştig de cauză. Halele au fost vândute de două ori şi a trebuit să le recuperez de două ori. Instanţele mi-au dat dreptate în amândouă cazurile. Au funcţionat bine în acest caz, dar degeaba dacă sentinţele nu se aplică”, a povestit Ioan Heman. Din păcate, judecătoarea de la Tribunalul din Constanţa a trimis hotărârea judecătorească să se pună în aplicare nu la Lugoj, de care aparţine teritorial Sacoşu, ci la Timişoara. Au mai trecut patru luni pentru ca instanţa să stabilească faptul că situaţia din acest caz nu ţine de Timişoara, ci de Lugoj. „Noi am cerut ca hotărârea să ajungă la Lugoj, dar ea a trimis-o la Timişoara. Avem proces pentru a se pune în vigoare hotărârea definitivă”, spune Herman.
Cum s-a întors situaţia?
Situaţia s-a agravat şi mai mult şi a luat o întorsătură neaşteptată. Herman spune că cetăţeanul româno-american, cel care a cumpărat fabrica, i-a făcut plângere penală. Ioan Herman este acuzat că a intrat pe proprietatea lui Gabriel Timiş. Terenul aparţine lui Timiş, iar după două procese instanţa a decis că halele sunt ale lui Herman. „Timiş, americanul, a cumpărat fabrica funcţionabilă cu o sumă mult mai mică decât cea reală, iar acum este o paragină, iar mie nu îmi dă voie să intru să o acopăr să nu mai plouă înăuntru. Am aflat că mi-a făcut plângere penală, fiindcă zice că e curtea lui şi eu am intrat în curtea lui, deşi halele sunt ale mele, aşa cum a decis tribunalul. Mi-a zis că mi-a făcut plângere penală, că e curtea lui, pe bază că el a cumpărat terenul. Totuşi el locuieşte acolo, pe bunul meu, fără chirie”, spune Herman.
Banca i-a vândut fabrica lui Herman pe o datorie fictivă
Amintim că, în 2003, fosta Bancoop i-a scos la licitaţie fabrica lui Ioan Herman pentru o datorie ipotetică de 28.000.000 de lei vechi, care, spune Herman, că el a dovedit prin acte că nu avea nicio datorie la bancă. „În 2000 şi în 2003, am achitat în plus faţă de credit cu peste 30.000.000 lei vechi, conform a două expertize contabile. Totuşi, în 2003, pentru presupusa sumă de 28.942.438 lei, nedovedită cu acte sau alt titlu de creanţă, Bancoop mă supune procedurii de executare silită, prin proprii executori bancari şi vinde la licitaţie publică halele fabricii mele de îmbuteliat ape minerale. Deşi aveam achitată datoria, Bancoop a scos în vânzare directă halele societăţii mele la un preţ derizoriu de numai 10.000 dolari plus TVA, cu 20 de ori mai puţin decât valoarea reală la momentul vânzării, conform expertizei tehnice, valoarea construcţiei era de 7 miliarde de lei vechi. Vânzarea are loc, deşi exista proces pe rol în vederea anulării executării silite, pornită ilegal împotriva mea, iar în 28.12.2006, sentinţa de anulare a executării silite pornită ilegal împotriva mea devine irevocabilă. Instanţa a dispus revenirea imobilelor la situaţia anterioară. În 2006, ca urmare a anulării executării silite, halele se reînscriu în CF pe numele SC Heman Aquamin Imp-Exp SRL, dispunându-se totodată şi revenirea la situaţia anterioară, situaţie care de fapt a revenit numai în acte, nu şi în fapt, fiindcă am fost împiedecat să îmi intru în drepturi”, se arată în plângerea penală a lui Herman. Încrengăturile par fără sfârşit. Fiul lui Herman cere terenul de lângă fabrică, dar secretara de la primăria comunei Darova nu vrea să îi iscălească documentul. „Nu îi dă terenul. Nu vrea”, spune Herman.
Comentarii
comentarii
