Că vine pe cal alb ori negru, Crăciunul este la fel de mult aşteptat de toţi. Suntem încă în toiul şezătorilor, mai ales în satele bănăţene, când vecinii se adună în serile în care viscolul clatină cocoşul de pe case, bărbaţii împletesc mături şi coşuri din nuiele şi încep a cânta colinde, iar femeile brodează şi cos porturi populare. Printre aceste îndeletniciri, bătrânele mai puţin purtate pe la biserică le dau în bobi fetelor nemăritate şi flăcăilor pentru a le afla ursita, iar gazda îi îmbie pe goşti cu răchie, vin fiert, scoverzi, boboloşi şi plăcinte cu dovleac. Cei mici se înghemuiesc lângă poala maicilor, înfricoşaţi de poveştile cu strigoi şi alte arătări înfricoşătoare, depănate de babe, dar teama lor se pierde în frumuseţea şi blândeţea Moşului ce va să vină cu daruri în noaptea de Crăciun.
Gospodarii şi-au dus la capăt Postul Naşterii Domnului mai ales cu sufletul, pentru că nu doar fasolea ne duce în Rai, au taie grăsunul de Ignat, în timp ce alţii vor face acest lucru în Ajunul Crăciunului, pentru a se feri de ispita gustului de dulce, înainte de împărtăşanie.
Obiceiul tăierii porcului îi adună în curtea proprietarului pe toţi vecinii care îi dau ajutor, până la prepararea tobei, tranşarea cotletelor, a slăninii, înmiresmarea caltaboşilor şi sângeretelui şi urcarea cârnaţilor în pod, la afumat în arome de brad ori de fag.
În zorii Ajunului, cu mic cu mare se pleacă la colindat cu Moş Ajun, până seara, cu trăistuţele pregătite, adăpostiţi în căldura cojoacelor, cu clopoţeii şi Steaua aurită, argintată ori roşie, vestind Naşterea Mântuitorului în fiecare casă, în vreme ce gazdele îi răsplătesc cu colaci dulci, nuci, mere, cârnaţi şi bani.
În vreme ce cei mici cad trudiţi pradă patului moale şi cald, aşteptându-l cuminţi pe Moş Crăciun, în sate începe colindatul bărbaţilor, care merg cu Capra, obicei de a-i mustra pe cei răi şi de a-l alunga pe cel rău care şi-a găsit întruchiparea în încornoratul animal. Colindul lor răsună până în zori, când trebuie să fie linişte, pentru că vine Moşul.
Nici femeile nu stau degeaba în noaptea de Ajun. Cele care au fete mari ori flăcăi de însurat încep a căuta norocul şi ursita odraslelor, iar babele umplu cu sare 12 coji de cepe, pentru a vedea cum va fi vremea în anul următor. Curăţenia în case trebuie să fie păstrată cu străşnicie, pentru că în cele trei zile ale Crăciunului nu se mătură şi nu se stinge focul din vatră.
CRĂCIUNUL
În urmă cu mai bine de două milenii, într-o peşteră rece, folosită ca grajd de dobitoace, Fecioara Preacurată, a născut în mod minunat, la miez de noapte, pe Pruncul Iisus Hristos, cel despre care vorbeau proorocii şi regele David. Căldură i-au dat boii din grajd, iar imn de slavă i-au cântat îngerii, la răsăritul Luminii.
Naşterea Domnului, numită în popor Crăciunul, este alături de Înviere şi Pogorârea Sfântului Duh cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, pentru că Tatăl Ceresc a făcut să se nască în lume Omul desprins din El, Fiul Mântuitor.
La începuturile creştinătăţii, Naşterea Domnului era sărbătorită la date diferite în Apus (25 decembrie) şi Răsărit.
TRADIŢII DE CRĂCIUN
Pentru creştini, simbolul cel mai reprezentativ pentru sărbătoarea Crăciunului este bradul care se împodobeşte cu globuri, nuci aurite, dulciuri şi decoraţiuni, de regulă, în seara de Ajun. Nu uitaţi ca în această seară minunată să colindaţi şi să spuneţi poveşti frumoase.
Un loc aparte în familia creştină îl are masa de Crăciun, cu preparate tradiţionale, meniul special, supă de pasăre, sarmale, răcituri, cozonaci şi plăcinte cu răvaşe, alături de vinul roşu.
Nu uitaţi să vă fie casa luminată şi să nu lipsească colindele cântate sau ascultate în liniştea căminului, Crăciunul fiind o sărbătoare a familiei. A doua zi de Crăciun se merge cu colindul la rudenii. Este o perioadă în care trebuie să învăţăm să fim mai buni, iertători, iar gândurile rele şi ura să se depărteze de la noi toţi.
Şi atunci vom putea spune cu sufletul curat Hristos S-a Născut şi vom avea cu adevărat Sărbători fericite.
