Pentru aproape două săptămâni, colectivul artistic al Filarmonicii Banatul Timişoara este invitat să concerteze în Olanda, prin urmare, miercuri, 9 noiembrie, de la ora 19, melomanii vor asista în sala Capitol la un program Gershwin, condus de maestrul Raymond Janssen.
Concertmaestrul Mircea Tătaru a explicat că vom putea asculta Uvertura la Muzicalul „Girl Crazy”, „Un american la Paris”, „Rhapsody in Blue” şi Suita din Opera „Porgy and Bess”. Este de menţonat faptul că acest binecunoscut compozitor american are origini ruse şi lituaniene. Bunicul său Jakov Gershowitz, era evreu şi 25 de ani a servit ca mecanic în Armata Imperială Rusă. Fiul său Moishe Gershowitz s-a căsătorit cu Roza Bruskina, născută la Vilnius. Atunci când s-au manifestat cu pregnanţă sentimente antievreieşti, ei au emigrat în America, la New York.
George Gershwin a fost atras de o nuvelă a lui Guy Bolton şi John McGowan. El a compus acest muzical în 1930. Acest gen, mai puţin întâlnit în Europa, este un spectacol muzical şi teatral cu o intrigă narativă destul de redusă, fiind mai mult un motiv pentru cântece şi balet. Multe viitoare vedete au debutat atunci în lucrarea lui Gershwin, printre care şi Ginger Rogers. Au fost trei ecranizări ale acestei lucrări, cea mai notabilă fiind aceea cu Mickey Rooney şi Judy Garland. Noi vom asculta uvertura.
După succesul extraordinar cu „Rhapsody in blue” şi mai apoi cu Concertul în Fa, urcat pe valurile încrederii în talentul său muzical, Gershwin, întâlnindu-l în New York pe Maurice Ravel, care susţinea un şir de concerte, îl roagă să-l accepte ca elev, pentru a se perfecţiona. Acesta i-a răspuns că mai bine să fie un Gershwin de mâna întâi decât un Ravel de mâna a doua. I-a recomandat să facă o călătorie la Paris şi să ia lecţii cu Nadia Boulanger. Acolo, în martie 1928, după ce-i cântă cam 10 minute din compoziţiile sale, aceasta-i spune că nu are ce să-l înveţe. Cum avea o comandă pentru o lucrare de la Filarmonica din New York, profită de vizita la Paris şi compune un poem simfonic cu impresiile unui vizitator american în capitala Franţei. Aici reuşeşte pe deplin să pună pe note atmosfera pariziană, agitaţia şi zgomotul străzilor, diferite melodii inspirate de metropolă dar şi fragmente mai mici sau mai mari în care se desprinde dorul de casă. Nu uită să pună în partitură şi claxoane de taxiuri sau de maşini private. Chiar a cumpărat din Paris claxoane pe care le-a dăruit orchestrei din New York pentru a fi utilizate la premieră.
De necrezut, Gershwin povesteşte în scrierile sale că celebra „Rhapsody in blue”s-a născut în tren şi pe când zgomotul ritmic al vagonului îl pisa la cap, din lăuntrul larmei obsedante a auzit în urechi muzica dela început la sfârşit, a intuit întreaga construcţie a rapsodiei. El precizează că nu temele le-a auzit, probabil le descoperise deja, ci întreaga compoziţie, ca un întreg. Premiera a avut loc într-o după-amiază de februarie a anului 1924. Paul Whiteman şi orchestra sa- intitulată Palais Royal Orchestra- a interpretat rapsodia în concertul pe care l-a denumit Un experiment în muzica modernă. A fost un moment care l-a făcut celebru pe Gershwin, a revoluţionat muzica americană şi mai apoi pe cea internaţională. Unii muzicieni, fericiţi că au un compozitor cu adevărat American, au spus că acest om remarcabil a scos o lady din jazz şi a introdus-o în sistemul muzicii culte. Premiera a fost la Aeolian Hall din New York City. Miercuri seara solist va fi pianistul Antonii Baryshevskyi.
Între anii 1920 – 1930 scena culturală americană era obsedată de ideea de nou. Noua artă, noua poezie, dramă, muzică şi chiar noua artă a negrilor. În acest contex, Opera Metropolitană din New York îi comandă lui Gershwin să compună o mare operă, una cu adevărat americană. I s-a lăsat libertatea de a alege subiectul. Lui i-a plăcut foarte mult nuvela lui DuBose Heyward intitulată „Porgy”. Fratele lui George, Ira, a versificat textul şi a eliminat greşelile şi faptele neclare, fiind al doilea textier si libretist. Găsim în această cea mai mare lucrare a lui Gershwin elemente de folk, cum ar fi negro spirituals, blues, gospel, apoi cântece populare precum jazz şi din nou melodii descoperite în blues, dar şi procedee clasice — recitative, tehnici de fugato, arii şi leitmotive. În mare, subiectul se bazează pe întâmplări dintr-o comunitate de negri, unde întâlnim toate elementele dramaturgiei romantice — iubire, gelozie, crimă şi pedeapsă. Era timpul în care după revolta negrilor din Sud, se desfăşoară Marea Migraţie spre Nord, pentru o viaţă nouă şi locuri de muncă. Imediat după finalizarea operei, compozitorul a ştiut că va avea probleme teribile. În primul rând Metropolitan Opera a închis uşile interpreţilor negri. Nu prea a mers nici cu actori vopsiţi la faţă în negru. Apoi limba trebuia să se apropie de dialectul afro-american pentru culoarea specială a acestui limbaj. Rasismul era încă în floare. Şi negrii şi albii aveau ceva de comentat. La premiera din Danemarca, au fost ceva probleme cu ocupanţii nazişti, care au oprit opera după 22 de reprezentaţii cu sala plină. Criticii americani se întrebau dacă-i o operă, o operă folk sau un muzical. Compozitorul nu a avut parte, cât a trăit, de ulteriorul succes extraordinar al celei mai mari dintre compoziţiile sale. Mereu lucrarea sa a avut mai mare succes în Europa decât în America, fapt observat şi de noi în legătură cu arta românească. Suita este formată din piesele operei, printre care veţi recunoaşte şi celebra melodie – „Summertime”. Soliştii vocali vor fi soprana Janice Dixon şi baritonul Derick Laurence. Îşi dă concursul corul „Ion Românu” pregătit de maestrul Iosif Todea – a conchis maestrul Mircea Tătaru.
