.jpg)
Regele Mihai I al României împlineşte, în toamna acestui an, 90 de ani. Ziua sa este Ziua Armatei. 25 octombrie. Regelui Mihai i s-a interzis să vorbească în Parlamentul României! Cine i-a interzis? Cine putea? Puterea! Puterea portocalie, cea mai roşie de fapt, în esenţă, puterea coruptă a unei Românii dominate de manele, fuste strâmte peste picioare strâmbe, lanţuri groase la gâturile umflate ale grobienilor care ne conduc. România de azi este o ţară sărăcită spiritual. Este ţara din care au plecat peste patru milioane de români, din care, poate, 1-2 la sută fac (şi) mizerii, dar cei mai mulţi lucrează. Şi nu uşor! Facem liste peste liste şi campanii peste campanii pentru reabilitarea numelui nostru, a imaginii noastre. Sute de mii de români semnează petiţia pentru revenirea la numele de „ţigan” pentru ţigani, mai ales că ei, ţiganii, spun(e): „Nici nu ne dorim să ni se spună rromi, ne confundă lumea cu… românii, cu voi, nu ne convine, noi suntem ţigani!”. Adică, să fie clar, să nu avem discuţii. Să nu uităm că ţiganii au rege, împărat şi nu mai ştiu câte alte poziţii pentru liderii lor, pe care şi-i respectă! Cum îl respectă această putere pe cel are este singurul şef de stat în viaţă, martor al celui de-Al Doilea Război Mondial, în viaţă? Cum a fost posibil refuzul limpede al puterii împotriva Regelui Mihai, când libertatea de exprimare este dată de Constituţia României? Cum şi cât vom continua să ne lamentăm şi să nu cerem respect pentru propriul nostru trecut!? Regele este continuatorul unei faime excepţionale a unei Românii care nu a stat cu faţa în pământ! România regilor noştri era respectată, avea vigoare, intelectuali de faimă, România regilor noştri era baza unui viitor care nu a mai venit! Au venit, în schimb, comuniştii, mizerabilii repetenţi ai unei vieţi pe care ne-au furat-o, au venit securiştii şi cu ei, taţii şi mamele celor care azi o fac pe „intelectualii lui Băsescu”. Palme peste palme peste obrazul României, care are, totuşi, rege! Pe Regele nostru, al României! Şi regelui i se interzice să vorbească în parlamentul în care ei, portocalii decoloraţi de soartă, au intrat datorită unor naivi. Asta e în democraţie. Suferă şi cel care vede, dar suferă şi orbul! Orbii au votat şi corbii sunt acolo! Sunt acolo şi mor de frica Regelui Mihai! De fapt, se tem de demnitate, onoare, seninătate, nobleţe sufletească, se tem de curajul regelui de a zâmbi în faţa impostorilor, se tem de curăţenia sufletească a celui pe care Principesa Margareta l-a descris a fi „Stejarul drept”, Regele însuşi. Cine mai suntem noi dacă nu vom striga cu toată forţa noastră: ”Regele, la locul ce i se cuvine!”. Regele Mihai a fost umilit de prea multe ori, dar iubit de cei care-l merită, pentru veşnicie!
P.S.: Aflăm, de curând, că mojicia celor de la PDL a fost, cum era şi firesc, anihilată. Regele nostru va vorbi în Parlamentul României. Doamne ajută!
