Valer Szasz este inginer zootehnist şi a pus la punct în Gătaia una dintre cele mai mari ferme pentru creşterea, îngrăşarea şi pregătirea pentru abatorizare a porcilor din Timiş,. Are peste 8.000 de capete. În plus, lucrează şi 120 de hectare de pământ pe care cultivă cereale (grâu, orz, ovăz, porumb şi floarea soarelui) pentru a asigura o parte din hrana pentru suine.
Medaliat de Nicolae Ceauşescu
Inginerul Szasz a pornit de la cel mai jos nivel, în domeniul zootehniei, de la îngrijitor de porci, în urmă cu peste 50 de ani. El a făcut şcoli şi facultăţi, iar datorită ambiţiei, pasiunii pentru meserie şi calităţilor deosebite de organizator, a ajuns unul dintre cei patru directori care au condus Comtim-ul, cel mai mare combinat de creşterea şi abatorizarea suinelor din România şi din Europa de Est, înainte de 1989. Mai mult, în 1967, Szasz a ajuns să fie medaliat cu “Meritul Agricol”, chiar de Nicolae Ceauşescu, preşedintele României. Szasz a devenit şef de brigadă, apoi, a fost numit ajutor de şef de fermă, la Beregsău Mare, la cel mai mare complex Comtim din Timiş, până în 1973, când a ajuns şef de fermă. În 1979, a fost şef de complex de creştere suine, iar în 1989, a urcat la inginer-şef coordonator, pentru ca în 1991, să devină unul dintre cei patru directori Comtim. Din păcate, la câţiva ani după revoluţia din 1989, fiindcă piaţa de desfacere a cărnii din Rusia a fost închisă, Comtim-ul a mers tot mai rău şi, în cele din urmă, a fost cumpărat de Smithfield, din SUA.
În 2000, ferma din Gătaia era o ruină
“În 2000, eu am achiziţionat fermă din Gătaia, care era o ruină. Am luat-o de la zero, pentru ca să ajung acum, în 2014, să am peste 8.000 de porci. Atunci, numai zidurile mai rămăseseră. Totul era furat: de la geamuri, prize şi transformatoare de curent electric pentru încălzirea paturilor pentru purceluşii nou-născuţi, până la ţevi de apă şi robinete. Ce era metal, lemn sau plastic s-a furat. Tot era distrus aici. Nicio bucată de fier nu am mai găsit, nicio fereastră. Am reuşit să o reabilitez şi să o reamenajez şi am cumpărat primele scroafe”, şi-a amintit Szasz. A fost semnat un contract cu ferma BIG din Anglia, care să îi furnizeze scrofiţele. “E o fermă axată pe cercetări genetice de mare performanţă. Acum, are filială şi în România”, completează Mirela Szasz, directorul executiv al fermei Agrosas, şi fiica inginerului, pe mâna căreia va rămâne ferma din Gătaia. Au fost aduse scroafele şi însămânţate artificial. Timpul trecea şi înaintau în gestaţie. Trebuiau luate măsuri urgente pentru finalizarea lucrărilor la fermă şi pentru a fi amenjată maternitatea. Imediat, Szasz a crescut numărul angajaţilor. De la 20, a ajuns la 53, pentru a putea face faţă noii situaţii. Afacerea mergea bine, de aceea, în scurt timp, a construit o moară unde să fie pregătită hrana animalelor şi un depozit de cereale. “Să aduci porci din Occident nu e uşor. Se credea că totul va merge bine, dar e mult mai dificil. Cei de dincolo modifică preţul când vor şi cum vor şi te dau peste cap. Azi îţi dau cu 40 de euro purcelul, pentru ca mâine să schimbe preţul, la 70 de euro. Nu ai ce face”, explică inginerul. Acum, vierii îi cumpără de la Vasilaţi, din sudul Bucureştiului, iar scrofiţele de 8 luni le ia de la o fermă a unui italian din Jimbolia. Vierii sunt de o singură rasă, Petrien, pentru carne. Au o viteză de creştere mai mică şi o prolicitate redusă, fiind rasa pură. Scrofiţele încorporează două rase: Landrasul şi Marele Alb. Prin încrucişarea celor două părţi, rezultă rasa de carne, cea mai căutată pe piaţa din România şi din Uniunea Europeană. Carcasa are procentul de carne de 60%. Grăsimea este foarte puţină, de 12%. Restul încorporează oasele, maţele şi celelalte organe interne. Gestaţia durează 3 luni, două săptămâni şi câteva zile, apoi scrofiţele nasc. Puii rămân 28 de zile la mamă pentru alăptare. Sunt înţărcaţi şi mutaţi în alte ţarcuri unde li se oferă hrană solidă şi lapte praf. Apoi, intră în alte ţarcuri pentru tineret, apoi, la porcii pentru îngrăşare. Sunt menţinuţi până la şapte luni, hrăniţi bine, iar când ajung între 100 -110 kilograme sunt duşi la abator, pentru a fi sacrificaţi. Suinele sunt foarte pretenţioase. Hrana lor trebuie să cuprindă până la 20% proteină, de obicei din soia şi floarea soarelui, dar şi şrot. Soia este cumpărată de la comercianţi care o aduc din America de Sud (Brazilia şi Argentina).
Problemele unui crescător de porci
Birocraţia exagerată şi normele aberante impuse de obicei de la birou, fără a avea legătură cu realitatea frânează foarte mult activitatea crescătorilor de porci. De exemplu, construirea unui abator mobil care este omologat în toată Uniunea Europeană, la Gătaia, nu a fost posibilă. Ce înseamnă abator mobil? Două remorci de TIR lipite, prevăzute cu o cameră frigorifică. Totul în valoare de 200.000 de euro. Purcelul intră pe o parte viu şi iese prin cealaltă parte tranşat, în condiţii de igienă maximă. “M-am dus la DSVSA Timiş cu proiectul, dar nu mi s-a aprobat, că trebuiau făcute modificări. Mă întreb de ce numai aici trebuie făcute modificări şi în alte părţi nu, în România, mai existând abatoare mobile, iar proiectul a fost realizat întocmai”, susţine Mirela. O altă problemă cu care se confruntă crescătorul de porci o reprezintă preţul kilogramului de carne care de obicei scade. Dacă într-o săptămână este 6,70 lei, a doua săptămână scade la 5,60 lei, apoi, la 5,10 lei. “Nu e voie să fie aşa, dar aşa e. E un flux al acestui preţ de producţie. Începând de la fătatul scrofiţei, până când ies porcii pe poarta fermei, există un preţ de cost, dar nimeni nu înţelege. Abatoarele îşi fac de cap. Noi nu putem susţine acest preţ mic şi riscăm să pierdem foarte mult. Rostogoleşti preţurile de la o săptămână la alta, iar dacă nu ai profit, banca nu îţi mai dă niciun ban, fiindcă eşti în pierdere. Ce putem face atunci? S-a întâmplat chiar când abatorul a intrat în insolvenţă şi nu am mai primit banii. Am pierdut 500.000 de euro. Am ajuns la tribunal, ne-am judecat, dar degeaba. Nu am mai reuşit să recuperăm nimic. Cu banii aceea puteam să retehnologizăm ferma. Pentru a putea funcţiona normal, trebuie să primim 7 lei pe kilogramul de carne de porc, dacă ai abator, iar dacă nu ai abator, merge şi cu 6 lei. Cu abatoarele trebuie lucrat astfel: Le spui “Eu îţi produc 10.000 de purceluşi de carne, cât îmi dai pe ei?”. “5 lei kg”. “Nu, eu nu pot să ţi-i produc decât cu 6 lei kilu”. De ce trebuie lucrat aşa cu abatoarele? Fiindcă dacă fac cum impun ele, va trebui să îmi tai scroafele, să nu mai nască alţi purceluşi. Dacă întrerup producţia şi fluxul tehnologic, atunci durează cel puţin un an până îl închid, iar până îl reiau mai durează un an. Abia în al doilea an, voi putea să vând alţi porci, iar aşa nu e bine “, a explicat Szasz.
“Nu am avut acces la fondurile UE”
Inginerul Valer susţine că crescătorii de porci nu au audienţă la Ministerul Agriculturii. Problemele lor sunt tratate prea birocratic, de aceea e nevoie de un acut simţ al realităţii. Mirela Szasz susţine că fondurile de la Uniunea Europeană au fost de neaccesat, pentru o fermă ca Agrosas. “În orice ghid, start-up-ul e punctat la maxim, dar noi nu suntem la start-up. Nu putem să lichidăm ferma şi să pornim de la zero, fiindcă sunt costuri uriaşe. Până în 2013, accesul nostru la fondurile europene a fost zero. Nu aveai nicio şansă, numai dacă te aflai într-o zonă defavorizată”, a explicat Mirela. Fiindcă gunoiul de grajd reprezintă o sursă naturală de mare voloare, a fost întocmit un proiect transforntalier cu o fermă din Ungaria, pentru o fabrică de producerea biogazului din gunoiul făcut de suine, dar şi aici proiectul a eşuat. Agrosas a plătit 25.000 de euro. Totul părea în regulă, dar birocraţii au dat totul peste cap. “Cei din Ungaria au reuşit să pună în funcţiune fabrica lor, iar nouă ni s-a refuzat. De ce? “Nu aveţi ştampila de la Apele Române!”, ni s-a răspuns. Dar ce s-a întâmplat? Ştampila era pe planşa cu proiectul, normal, în josul foii, într-o parte, dar ei nu nici măcar nu au deschis planşa să cerceteze atent. Totul a fost prea târziu, iar proiectul a eşuat”, a povestit Mirela. Acum, în sfârşit, li s-a aprobat un mare proiect de modernizare şi retehnologizarea fermei, pentru halele de gestaţie, maternitate şi tineret porcin. Va fi atrasă o importantă finanţare de la Uniunea Europeană. “Avem un punctaj foarte mare, fiindcă acum se punctează reproducţia. Proiectul a trecut de eligibilitate şi aşteptăm finanţarea. Totul va fi bine”, spune Mirela.
