În spaima din ce în ce mai vocală a liderilor europeni față de valul eurosceptic, care ar putea câștiga o treime din Parlamentul European la alegerile din 2014, putem citi insomniile bancherilor germani.
Gândirea critică și mecanismele democratice care aduc o alternativă la linia dictatorială a austerității propovăduită, prin pârghiile Germaniei, la Bruxelles sunt percepute ca o amenințare nu atât din motive politice declarate (teama de ”extremism”, ”populism” și ”naționalism”) cât din motive pur financiare: noua distribuție a voturilor în PE ar putea răsturna axioma bancară ”too big to fail”. Astfel, nota de plată pasată din ograda celor mai mari bănci europene în cea a statelor ”de mâna a doua”, cum ar fi cele din Europa de Est, s-ar putea întoarce în mâna celor care au făcut excesele. Zilele trecute, la Forumul Economic Mondial de la Davos, Axel Weber, fostul președinte al Deutsche Bundesbank (Banca Centrală a Germaniei) s-a declarat extrem de îngrijorat de alegerile europarlamentare în care, spune el ”euroscepticii ar putea câștiga teren”.
Care este legătura? Testele de stres pentru 124 de bănci europene, programate să înceapă la sfârșitul lunii mai, adică exact după alegerile europarlamentare. Dincolo de acuzațiile de ”populism”, ”extremism” și ”naționalism” pe care le aruncă politicienii aflați la vârful structurilor UE către cei care vin cu o gândire critică asupra eurosistemului zac scheletele din dulapurile băncilor, care ar putea genera o notă de plată zdrobitoare pentru Europa. Cine va plăti această ”factură” amânată și ascunsă până acum sub preș? Aceasta este întrebarea la care ar trebui să răspundă europarlamentarii trimiși de cetățeni să îi reprezinte în noul legislativ al UE. Vor plăti vinovații sau, din nou, ”damnații” din statele de la periferia Uniunii? Este răspunsul de care se tem bancherii cel mai mult.
Abordarea lui Weber la forumul de la Davos a părut complet ”în afara subiectului”, a relatat publicația germană Geopolitical.de, în condițiile în care liderii europeni dezbăteau, în momentul în care a luat cuvântul, problema șomajului, aflat la maxime istorice în UE. În realitate, fostul șef al Băncii Centrale a Germaniei a fost mai la obiect decât colegii săi: Axel Weber e conștient că șomajul și sărăcia în creștere în toate statele membre, mai puțin Germania și Franța, sunt un fenomen rezultat direct din politicile de austeritate dictate de Germania, și că au generat foarte puternic val de nemulțumire. În acest context urmează testele de stres pe care trebuie să le treacă băncile europene, iar băncile germane și franceze care au, cumulat, ”găuri” de 500 de miliarde de euro.” Amenințare la adresa Franței și Germaniei”, subtitrează publicația germană de geopolitică, explicând că ”că riscurile bancare nu există doar în statele din sud și de la periferie, dar amenință, de asemenea, două “state inimă” a Uniunii – în special Franța, dar, de asemenea, și Germania”. Băncile germane s-ar putea confrunta cu un deficit de capital la testele de stres din lunile următoare, a avertizat recent, într-un alt context, și Elke Koenig președintele autorității care supraveghează piața financiară din Germania ( BaFin). ”În funcție de modul în care sunt formulate scenariile și ipotezele (de stres), testul ar putea scoate la iveală nevoi suplimentare de capital la unele bănci”, a precizat Koenig.
Este clar de ce Weber, în calitatea sa de fost șef al Băncii Centrală a Germaniei, vede un risc în europarlamentare, explică jurnaliștii germani de la publicația Geopolitical.de: testele de stres trebuie să fie proiectate astfel încât băncile importante să îl poate trece ușor, însă e clar că vor fi ”victime”, pentru că un test pe care îl va trece toată lumea pare greu de crezut. Printre aceste victime s-ar putea număra, pe lângă celelalte state din Europa de Est, și România. Nota de plată de 500 de miliarde de euro trebuie să fie plătită, iar euroscepticii nou-veniți în PE ar putea să nu fie de acord ca statele de le ”periferia” UE să fie, din nou, bune de plată. O opoziție puternică, reală în Parlamentul European nu este dorită de birocrații de la Bruxelles, scrie Geopolitical.de. Prin urmare, aceștia au tot interesul să fi să încurajeze și să tolereze practicile electorale ale statelor membre care limitează accesul candidaților independenți sau al unor formațiuni politice care ar putea reflecta aceste nemulțumiri în legislativul european. În plus, partidele eurosceptice câștigă teren în momentul în care Parlamentul European câştigă puteri mai importante, mai ales în ceea ce priveşte alegerea preşedintelui Comisiei. ”Vor exista între un sfert şi o treime din europalamentari care vor vota ”nu” la o treime din orice propunere”, explică europarlamentarul francez Alain Lamassoure.
