Tribunalul Timiș a emis sentința nr 922/PI/CA/2011, din 30 august şi publicată la data de 13 septembrie 2011, care precizează că Statul Român a acordat prin Aeroportul Internaționat Timișoara, ajutor de stat operatorului aerian Wizz Air. Constractul dintre Aeroportul Timişoara şi compania aeriană este şi sub investigația Comisiei Europene. Decizia instanţelor locale confirmă primele concluzii ale Comisiei.
Discounturile oferite Wizz Air, de până la 85% din tarifele practicate, constituie un avantaj de natură economică atribuibil Statului Român, în calitate de actionar majoritar (cu 80%) a Aeroportului Timișoara. "Acordarea discountului nu poate fi justificată din punct de vedere economic și, de asemenea, beneficiarul discounturilor, Wizz Air, plătește o sumă neglijabilă pentru taxele de aeroport care nu este suficientă nici măcar să acopere cheltuielile generate de operarea pe aeroport. Prin urmare, un investitor privat, acţionând în condiţii economice identice, nu ar fi acordat un asemenea discount. Măsura este selectivă întrucât singurul beneficiar al acestor discounturi este Wizz Air. În această sitaţie se instituie o discriminare evidentă între transportatorii aerieni care folosesc aeronave mai mici şi Wizz Air, întrucât cei dintâi nu ar putea beneficia de acest discount nici dacă ar transporta un numar mai mare de pasageri ori dacă ar avea un număr mai mare de aterizari/decolari decât Wizz Air." se precizează în motivarea deciziei judecătorilor. Măsura a distorsionat concurenţa şi a afectat comerţul dintre Statele Membre întrucat prin facilităţile acordate Wizz Air (constând în reduceri de până la 85% din tarifele practicate), aceasta este capabilă să îşi reducă costurile de exploatare şi să îşi consolideze pozitia pe piaţă. În conclizie, Tribunalul Timiş a apreciat că discountul instituit din punctul 7.3 al grilei de tarife constituie ajutor de stat. Întrucât acest ajutor a fost acordat de catre Statul Român acesta apare ca fiind ilegal şi se impune a fi anulat.
Comisia Europeană solicită României să recupereze de la Wizz Air toate taxele de aeroport neachitate
Printr-o scrisoare trimisă Comisiei Europene în data de 30 septembrie 2010, compania Carpatair a depus o plângere privind un presupus ajutor de stat ilegal acordat de autoritățile române Aeroportului Timișoara în favoarea Wizz Air Hungarian Airlines Ltd. Reclamantul s/a referit la două măsuri: un contract de marketing între aeroport și Wizz Air încheiat în 2008 și o schemă de reducere a taxelor de aeroport introdusă în luna august 2010. Pe baza informațiilor avute la dispoziție, Comisia a decis să evalueze și schemele de reducere a taxelor de aeroport pentru anii 2007, 2008 și 2010, inclusiv reglementările acestora privind reducerile și rabaturile. Comisia analizează totodată și faptul că Wizz Air nu a plătit încă taxele de aeroport care i-au fost facturate pentru perioada octombrie 2009-februarie 2010. Potrivit autorităților române, taxele de marketing datorate companiei Wizz Air în temeiul contractului de marketing nu au fost plătite. Pe de altă parte, aeroportul nu a întreprins acțiuni în vederea asigurării plății taxelor de aeroport care se ridică la aceeași sumă la care se ridică și taxele de marketing, pentru perioada indicată mai sus. Schemele pentru 2007, 2008 și 2010 introduc diferențe între taxele de aeroport pentru pasagerii zborurilor internaționale și pentru cei ai zborurilor interne și prevăd taxe mai mari pentru zborurile internaționale. Schemele pentru 2007, respectiv 2008 și 2010, introduc diferențe și în ceea ce privește pasagerii transferați sau în tranzit. Schema de reduceri pe 2007 acordă reduceri care cresc în funcție de numărul de debarcări anuale cu până la 85 %. Schema pe 2008 acordă reduceri pe aceeași bază de până la 70 % și reduceri de până la 30 % pentru numărul de pasageri îmbarcați anual. Schema de reduceri pe 2010 modifică schema de reduceri pe 2008 adăugând o reducere de până la 85 % pentru numărul de pasageri îmbarcați lunar pentru aeronavele de peste 70 de tone MTOW. Toate schemele acordă reduceri, pentru o perioadă limitată, pentru operatorii noi și pentru cei care deservesc destinații noi. În plus, autoritățile române au furnizat Comisiei informații privind finanțarea publică pusă la dispoziția aeroporturilor regionale din momentul aderării României. Potrivit informațiilor respective, în perioada 2007-2009, Aeroportul Timișoara a beneficiat de finanțare publică. Autoritățile române susțin că finanțarea publică acordată Aeroportului Timișoara nu constituie ajutor atâta vreme cât măsura îndeplinește testul investitorului în economia de piață. Comisia a analizat dacă următoarele măsuri s-ar putea califica drept ajutor de stat acordat Aeroportului Timișoara și de către Aeroportul Timișoara companiei Wizz Air și altor companii aeriene care utilizează aeroportul. Pe baza informațiilor aflate la dispoziția sa, opinia preliminară a Comisiei a fost că Aeroportul Timișoara nu ar fi profitabil fără subvenții anuale de exploatare, după cum reiese clar din informațiile transmise de autoritățile române potrivit cărora cuantumul subvențiilor de exploatare anuale depășește profitul anual al aeroportului. Prin urmare, Comisia are îndoieli în ceea ce privește îndeplinirea, în cazul de față, a principiului investitorului din economia de piață. Comisia a adoptat o opinia preliminară potrivit căreia subvențiile anuale acordate Aeroportului Timișoara reprezintă ajutor de exploatare prin faptul că reduc cheltuielile curente ale operatorului aeroportuar. În conformitate cu jurisprudența Curții, astfel de ajutoare de exploatare sunt, în principiu, incompatibile cu piața internă. Comisia a exărimat îndoieli cu privire la prezența ajutorului în schemele pe 2007, 2008 și 2010 și cu privire la reducerile și rabaturile prevăzute de acestea. Caracteristicile schemelor, așa cum au fost descrise anterior, par să acorde un tratament preferențial anumitor companii aeriene, care trebuie să plătească taxe mai mici pentru servicii de același nivel față de alți utilizatori. Până în prezent, autoritățile române nu au justificat aceste diferențe printr-o analiză cost-beneficiu. Plafoanele și reducerile maxime par a fi uneori foarte arbitrare sau exagerate. Comisia a avut, de asemenea, îndoieli în ceea ce privește prezența unui ajutor în acordurile pe 2008 încheiate cu Wizz Air. Prin aceste acorduri, aeroportul este de acord cu o serie de obligații față de Wizz Air, și anume plata unor taxe de marketing. Nu există nicio dovadă că aceste acorduri îndeplinesc cerințele testului investitorului din economia de piață. În ceea ce privește taxele de marketing, autoritățile române au admis chiar că Wizz Air nu a manifestat un interes deosebit și că este imposibil să se măsoare beneficiile. Comisia a considerat că, în ceea ce privește compatibilitatea schemelor cu acordurile din 2008, acestea ar putea fi evaluate în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE și al Orientărilor comunitare privind finanțarea aeroporturilor și ajutorul la înființare pentru companiile aeriene cu plecare de pe aeroporturi regionale (denumite în continuare: „Orientările din 2005 privind sectorul aviației”). Orientările din 2005 privind sectorul aviației prevăd că ajutorul se aplică doar pentru rute sau orare noi și trebuie să fie degresiv și cu o durată limitată. Opinia preliminară a Comisiei este că ajutorul nu poate fi declarat compatibil în temeiul Orientărilor din 2005 privind sectorul aviației întrucât taxele pentru pasageri fac discriminare între zborurile interne și cele internaționale, doar o parte a reducerilor și rabaturilor se aplică rutelor noi, iar cele care se aplică nu sunt degresive. Opinia preliminară a Comisiei este că indulgența față de suma de 2,6 milioane euro reprezentând taxe de aeroport pentru care autoritățile române nu au furnizat nicio explicație implică ajutor de stat. Măsura de ajutor nu pare să corespundă niciuneia dintre excepțiile prevăzute în tratat. Opinia preliminară a Comisiei a fost că sunt îndeplinite condițiile pentru adoptarea unui ordin de suspendare și recuperare. Prin urmare, Comisia a invitat România să își prezinte observațiile în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului, în vederea unei posibile decizii a Comisiei prin care se solicită României să suspende norma din AIP 2010 care acordă rabaturi suplimentare de 72 % până la 85 % la toate taxele de aeroport pentru aeronave de peste 70 de tone MTOW. Acest rabat suplimentar, de care se pare că beneficiază exclusiv Wizz Air, nu este, la prima vedere, suficient pentru a acoperi costurile aeroportului și este acordat, de fapt, în mod discriminatoriu. Comisia a invitat, de asemenea, România să își prezinte observațiile în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999, în vederea unei posibile decizii a Comisiei prin care solicită României să recupereze de la Wizz Air toate taxele de aeroport neachitate din momentul în care Wizz Air și-a început activitatea pe Aeroportul Timișoara, până la expirarea acordului din 2008, precum și toate ajutoarele acordate în baza normei din AIP 2010.
Comentarii
comentarii
