Aruncarea după gratii a lui Dan Diaconescu este, din multiple motive, o premieră în viaţa noastră publică. Este întâiul caz în care un jurnalist apare cu cătuşele la mâini. Dar el este, în acelaşi timp, şi patronul unui post de televiziune. Chiar dacă, în percepţia publică, Dan Diaconescu rămâne ca un ziarist de talk-show, el este şi principalul acţionar la OTV. Deci el are o dublă calitate. Şi, din această perspectivă, reţinerea sa de către procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie poate fi citită într-o cheie dublă.
În fine, nu avem cum să ignorăm momentul în care s-a produs acest eveniment de mari proporţii. Este ziua în care, în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, Traian Băsescu urmează să traseze strategia de securitate naţională, în general şi în special controversata chestiune a coşciugelor zburătoare pe care, în vreme de criză, le achiziţionăm în schimbul a peste un miliard de euro.
Dar o temă de siguranţă naţională este şi atacul, greu de înţeles şi şi mai greu de explicat, împotriva pensiilor, care reprezintă o proprietate a milioane de cetăţeni. Şi, nu mai puţin, intenţia guvernului, exprimată fără echivoc în actul de asumare a răspunderii, de a restrânge drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţeanului. În ce sens? Şi, mai ales, în ce măsură? Criza economică a fost amplificată de incompetenţa şi reaua-credinţă a guvernului şi s-a transformat într-o criză politică. Iar criza politică scoate în evidenţă criza morală. Corupţia a atins, sub PD-L şi graţie clientelei politice a acestui partid aflat astăzi la guvernare, dimensiuni nemaicunoscute, până în prezent, în România.
Să fie încătuşarea lui Dan Diaconescu diversiunea care pare a fi? O secvenţă din spectacolul numit “circ şi pâine” pe care ni-l oferă preşedintele-jucător? Este un caz penal – dacă cumva este un caz penal – în mod cert scos din recuzită. Este o ciorbă care s-a răcit prin luna februarie a acestui an, după ce se mai răcise o dată anul trecut, şi care a fost brusc reîncălzită. Taman ieri. Cu o zi înainte de CSAT. În plin scandal legat de averile demnitarilor şi clientelei politice PD-L. În plin scandal al confiscării unei părţi din proprietatea a milioane de oameni, care sunt pensionarii. În plin scandal al unei crize care se amplifică. Şi cum a fost reîncălzită ciorba? În condiţii dintre cele mai bizare. În domiciliile şi sediile jurnalistului au năvălit cohorte de procurori şi de mascaţi. Exact în ziua în care Diaconescu, cu telefonul supravegheat non-stop, lipsea din ţară. El s-a întors, şofând ore în şir, pentru a se prezenta la parchet. Apoi a fost reţinut, alte ore în şir şi o noapte întreagă, pentru ca, în final, să-i fie puse cătuşele la mâini. Ce, nu putea fi anchetat ziua? Dacă nu a fost periculos din februarie până acum, de ce ar fi devenit el brusc aşa de periculos în cursul ultimei nopţi, încât să fie necesară reţinerea sa?
Dar nu cumva obiectivul este multiplu, întrucât Dan Diaconescu este perceput, în primul rând, ca jurnalist şi abia apoi ca patron de presă? Nu cumva restrângerea unor drepturi a şi început? Printr-un avertisment dat tuturor jurnaliştilor de investigaţie? În sensul că, “dacă ne investigaţi, ne şantajaţi”?
Dacă nu apărăm cu dinţii democraţia, ea este regresivă. Prin încătușarea lui Dan Diaconescu devine şi mai evident că România, departe de a-şi consolida democraţia, se îndreaptă, repede şi periculos, către o nouă dictatură.
