Eseistul literar și criticul de artă Dan Hăulică, membru corespondent al Academiei Române, s-a născut la 7 februarie 1932, la Iași.
După studii liceale și universitare — Facultatea de Litere—, în orașul natal, a continuat cu studii de Istoria artei la București.
A fost conferențiar, apoi profesor la Institutul de arte plastice ”Nicolae Grigorescu” din București; redactor din 1963 la revista ”Secolul 20” (redactor-șef din 1971), marea sa realizare.
Unul dintre cei mai activi mesageri ai culturii românești peste hotare, Dan Hăulică a semnat lucrări, eseuri literare sau plastice, adunate în volume ca ”Critică și cultură” (1967), ”Geografii spirituale” (1973), ”Nostalgia sintezei” (1984), ”Dimensiuni ale artei moderne” (1992); monografii consacrate marilor artiști ai lumii sau artiștilor români, ca ”Peintres roumains” (I-II, 1963-1965), ”Brâncuși ou l’anonymat du genie” (1967), ”Picasso — Celebration du centenaire d’une naissance” (1982). De asemenea, este autorul unor scenarii de film despre Ștefan Luchian, Henri Catargi, Viorel Mărginean.
A fost distins de-a lungul anilor cu numeroase premii: Premiul pentru critică de artă (1966), Premiul criticii al Uniunii Scriitorilor (1974, 1984), Marele Premiu al Uniunii Artiștilor Plastici și Premiul pentru calitatea comentariilor la filmele de artă (1975), Premiul ”Camera” (Londra, 1978); medalia de aur ”Tre Oci” (Veneția, 1982) ș.a.
Membru în consiliul executiv UNESCO, ambasador delegat al României pe lângă UNESCO; reprezentant al țării noastre pe lângă Uniunea latină.
Președinte de onoare al Asociației Internaționale a Criticilor de Artă, al Consiliului audiovizualului mondial pentru editări și cercetări de artă, al Ligii culturale România — Franța.
Membru corespondent al Academiei Române (din 31 mai 1993) și membru al Academiei europene de Științe, Literatură și Arte, al Societății europene pentru cultură.
A murit la 17 august 2014.
AGERPRES
