Un nou studiu, bazat pe analiza ADN-ului mitocondrial, scoate in evidenţa afinitaţile genetice dintre provinciile istorice din Romania şi Europa Centrala, conform revistei britanice BMC Genetics, preluat de Agerpres.
Provinciile istorice romaneşti au evoluat mai mult sau mai puţin separat de peste 500 de ani, sub diferite influenţe politice şi religioase, pana la unirea intr-o singura ţara in secolul al XIX-lea.
Ca o rascruce de drumuri majora intre Asia şi Europa, Romania a cunoscut episoade de migraţie şi invazie continue.
Rutele precise pot sa fi fost modelate de topologia teritoriului şi au avut efecte diverse asupra structurii genetice a ADN-ului mitocondrial (mtDNA) in provinciile istorice romaneşti.
Pentru a acoperi deficitul de informaţii şi a imbunataţi inţelegerea cu privire la variaţia ADNmt in contextul populaţiilor din Europa şi Orientul Mijlociu, o echipa de cercetatori din Romania şi Spania a analizat 714 romani aparţinand celor patru provincii istorice.
Studiul a relevat „o distribuţie omogenă a majorităţii haplogrupurilor între provinciile româneşti şi o asociere clară cu populaţiile europene.” Un haplogrup este un grup de populaţie genetică care are un strămoş comun pe linie patriarhală sau matriarhală. Haplogrupurilor le sunt sunt atribuite litere ale alfabetului. De asemenea, cercetătorii au găsit „similitudini genetice ale populaţiilor din Muntenia, Moldova şi Dobrogea cu ale populaţiilor din Balcani, în timp ce populaţia Transilvaniei a fost strâns legată de grupurile din Europa Centrală”. Cercetătorii susţin că aceste descoperiri „ar putea fi explicate prin topologia teritoriului românesc, unde Arcul Carpatic a jucat un rol important în modelele de migrare. Semnale de linii materne din Asia au fost observate în toate provinciile istorice româneşti, indicând fluxul de gene de-a lungul rutelor de migraţie prin Asia de Est şi Europa”.
Mai mult, pe baza scalării multidimensionale a 41 de populaţii vecine s-a descoperit că din punctul de vedere al ADN-ului mitocondrial „Transilvania este mai apropiată de populaţiile din Europa Centrală, decât de populaţia din celelalte provincii româneşti, care este mai apropiată de populaţiile din Balcani”. Cercetătorii au realizat un grafic în care este prezentată distanţa genetică din punct de vedere al ADN-ului mitocondrial între populaţia provinciilor româneşti şi 19 populaţii vecine. Schema arată că transilvănenii sunt mai apropiaţi de austrieci, germani şi cehi, dar şi de greci, în timp ce românii din celelalte provincii sunt mai apropiaţi de ucraineni, polonezi şi ruşi, dar şi de maghiari.
Cercetătorii au clasificat marea majoritate a indivizilor din cele patru populaţii româneşti în nouă haplogrupuri mitocondriale Eurasiatice (H, U, K, T, J, HV, V, W, şi X). Populaţiile româneşti au fost expuse de asemenea, unor haplogrupuri asiatice (A, C, D, I, M şi N) şi unui haplogroup african – L. Haplogrupurile asiatice A, C, D, şi I au fost detactate în eşantionul românesc, cu o frecvenţă globală de 2,24%, în concordanţă cu frecvenţa în alte populaţii europene. În Transilvania halogrupurile asiatice M şi N au avut o frecvenţă mică, spre deosebire de Ţara Românească, Dobrogea şi Moldova. Frecvenţa haplogroupului H (40,98%) la români – cel mai frecvent haplogroup în Europa – a fost în concordanţă cu frecvenţa observată în majoritatea populaţiilor europene. Halogrupul H a variat de la o frecvenţă relativ ridicată în Transilvania, la o frecvenţă mai mică în Dobrogea. De asemenea, subhaplogrupul U5, cel mai vechi din Europa, a avut o frecvenţă mărită în toate cele patru provincii.
