Andrei Dârbaş – preotul de ţară care merge la enoriaşi cu motocicleta de teren şi munceşte umăr la umăr cu ei

„Am venit şi am muncit aici. Am făcut casa parohială, am cărat saci cu ciment. Eu mă duc la pădure, eu trag cu tractorul lemne, torn beton, am făcut schelă la biserică”, spune preotul de ţară

E un om care a făcut mult pentru alţi oameni şi continuă să facă. Nu vrea să facă cunoscut tot ce a făcut şi greu îl porneşti să spună prin ce a trecut de când a venit la enoriaşii din satul Bonţeşti şi la cei din Musteşti. Adunaţi sunt vreo 300 de suflete. Musteştiul e la 6 kilometri de Bonţeşti, pe un durm unde îţi încerci serios maşina sau orice vehicul cu care vrei să ajungi acolo. Dar preotul Andrei Dârbaş merge regulat acolo, deşi a făcut praf vreo două maşini până acum. A ales de acum înainte să meargă cu o motocicletă de teren – Yamaha, „dar şi asta a cam început să ţăcăne”. E de mai bine de şase ani preot prin aceste părţi şi a făcut mai multe decât au făcut mulţi până la el. A făcut casa parohială, la fel şi biserica. A cărat saci cu ciment, lemne, dar ce nu a făcut… şi încă mai face. Când au văzut oamenii că preotul pune umărul, atunci au venit şi ei în ajutor şi l-au ajutat să refacă biserica. Casa parohială a găsit-o într-un hal fără de hal. Acum a refăcut-o. Nu e casa lui, orice preot vine în Bonţeşti acolo va sta.

„Preotul de la ţară este un pic mai chinuit”

A lucrat de-a lungul timpului, ştie ce înseamnă să lucrezi şi i-a şocat pe enoriaşi când l-au văzut cu sacul de ciment în mână şi reparând biserica. De obicei, cam rar vezi astfel de preoţi, care să lucreze umăr la umăr cu enoriaşii la munci grele… „Preotul de la ţară este un pic mai chinuit. Din punct de vedere financiar. Preotul de la ţară îşi asigură o parte din salarizare din contribuţiile credincioşilor. La ţară oamenii nu au bani, au pensii mici. Preotul trebuie să lucreze, nu un alt job – eşti nevoit să îţi creezi un minim confort, un minim de trai decent. Eşti nevoit să faci alte munci, pe care nu le-ai făcut, pentru a ţine pasul cu lumea. Preotul de la ţară trebuie să şi muncească, să-şi facă pentru a-şi menţine familia şi pe ai lui”, spune Dârbaş.

Are o frecvenţă foarte bună la slujbă. La 250 de suflete (câte sunt în Bonţeşti) vin 70-80-100 de oameni la slujbele ţinute de preot. La oraş e mult mai uşor să faci acţiuni caritabile. Ai o măcelărie în parohie, cel de acolo dă o masă pentru săraci, măcar la Crăciun şi Paşte. Aici e mai greu, la sat. Dar nu s-a lăsat. A dus cadouri de Crăciun tuturor copiilor, cu ajutorul unui om binevoitor care a sponsorizat acţiunea.

„Primarii nu înţeleg că biserica trebuie să fie imparţială, deasupra disputelor politice”

A făcut multe şi mai are multe proiecte. De 7 ani e preot. De când a venit s-au investit 600 de milioane la biserică plus 400 de milioane la casa parohială. A venit într-o parohie care avea minus 30 de milioane la buget… A trebuit să identifice pământurile bisericii, a adus topografi, a identificat pământurile. Aici au apărut probleme, a avut discuţii pe tema asta cu fostul primar. S-a dus cu documentul, i-a arătat, era din 1880 CF-ul în ungureşte – pe baza acestui titlu de proprietate a avut neplăceri cu fostul primar, care vroia să facă altceva acolo. Nu a mai făcut. „Eu le-am spus că pământul este al bisericii, le-am spus oamenilor: lăsaţi vitele mai departe acolo (pentru că e păşune), dar îl putem închiria sau concesiona vreunui investitor străin”, spune preotul.

A avut probleme cu autorităţile pentru că nu au înţeles imparţialitatea bisericii. „Ne-am lovit de autorităţi când am vrut să facem ceva. Multe piedici am avut. Primarii nu înţeleg că biserica trebuie să fie imparţială, deasupra disputelor politice. Nu înţeleg că trebuie să fie o colaborare, nu un concurs”, spune Dârbaş. A vrut să facă o pensiune pentru bătrâni, un parc al pensionarilor, teren de sport. Un fel de casă de bătrâni, ceva pentru persoanele de vârsta a treia. „Datorită autorităţilor nu ne-am mişcat”, mai spune preotul.

„Fiecare preot, în parohia lui, scrie o pagină de istorie”

Preotul e un om în putere, pe la 40 de ani, şi nu se ascunde de muncă. Oricum… nu i se pare un motiv de laudă. I se pare firesc. „Am venit şi am muncit aici. Am făcut casa parohială, am cărat saci cu ciment. Eu mă duc la pădure, eu trag cu tractorul lemne, torn beton, am făcut schelă la biserică”, spune preotul de ţară.

La Musteşti, satul de lângă Bonţeşti, merge acum cu motocileta. Pietrele de pe drum pot sparge baia de ulei ori motorul oricărei maşini, nu e de joacă. Motocicleta încă merge. O dată pe lună face slujbă acolo duminica, iar la sărbătorile mari e nevoit să facă slujbe şi la biserica din Bonţeşti şi în cea din Musteşti, pe rând. „Folosesc şi motocicleta şi merg cu ea pe drumurile astea. Traversez dealuri pentru a ajunge la credincioşi. Am rupt două maşini până acum, dar cu motocicleta, fiind de teren, merge mai bine. Acum începe să ţăcăne mai mult, dar a mers destul”, spune preotul. A reuşit să treacă înapoi 8 credincioşi de la neoprotestanţi la ortodocşi. „Fiecare preot, în parohia lui, scrie o pagină de istorie”, spune preotul, în timp ce se pregăteşte pentru o nouă slujbă…

Comentarii

comentarii