Dacă pentru 35 de clădiri din Timişoara se aplică taxa pe paragină, nu de acelaşi regim se bucură şi celelalte clădiri istorice din restul judeţului. Şi asta, pentru că taxa pe paragină nu se aplică, încă, decât în Timişoara, ştiut fiind că prin votul fiecărui consiliu local trebuie să treacă propunerea de sancţionare a fiecărui imobil în parte.
Majoritatea clădirilor istorice se află în Timişoara, spre 15.000, dar şi în judeţ sunt câteva, poate de ordinul zecilor, al sutelor.
Multe dintre ele s-au ruinat, mai ales după Revoluţie, părţi din frumoase clădiri ridicate încă în perioada Imperiului vienez regăsindu-se ca bază de case prin comunele din care fac parte sau pentru băi şi bucătării faianţate prin ogrăzile sătenilor.
Un caz sesizat de consilierul judeţean Viorel Coifan este cel al fostei fabrici de oţet de la Margina, din care au rămas mai multe găuri decât construcţie. Dar în aceeaşi situaţie se află şi clădirea fostului Abator din Timişoara, al fostei fabrici de ciorapi sau pantofi etc. Multe dintre ele au fost lăsate să se ruineze pentru a putea fi rase mai uşor de pe terenul care era mai valoros decât construcţia, pentru a se ridica mall-uri. Mult mai aducătoare de bani decât… urmele de cultură.
”Taxa pe paragină ar trebui extinsă la nivelul întregului judeţ, pentru că pe zi ce trece se distruge tot ce a mai rămas. Sunt clădiri (…), fostul Abator din Timişoara, fosta fabrică de oţet de la Margina sunt doar câteva exemple. La Mako, în Ungaria, există o clădire similară care a păstrat doar coaja, exteriorul, iar în interior sunt birouri moderne”, spune Viorel Coifan.
Liberalul adaugă că va propune CJT să înceapă demersurile în acest sens, pentru a proteja şi monumentele care nu sunt de pe timpul lui Eugeniu de Savoya, dar care definesc Banatul faţă de alte judeţe, de exemplu, faţă de Teleorman.
