.jpg)
Emil Ilea este timişorean născut în Alba Iulia. Pragmatismul lumii l-a împins către o carieră de om de afaceri, dar nu l-a îndepărtat de propria pasiune. Oferă consultanţă în management şi dezvoltă afaceri internaţionale, dar îşi găseşte timp şi pentru a-şi împlini visul: imortalizarea frumuseţii din oameni, natură şi din lucrurile create de om.
Au trecut 40 de ani de când făcea prima fotografie, în Munţii Coziei. Avea 11 ani şi, din acel moment, fascinaţia pentru fotografie s-a transformat într-o pasiune fără leac. Într-o societate care caută mai degrabă pângărirea valorilor, murdăria şi urâtul, Emil Ilea este în căutarea armoniei frumuseţii. Şi o face printr-un gen artistic privit ca unul minor, în care critica, de multe ori, nici nu există. Adevăraţii critici sunt însă privitorii, mai mult sau mai puţin avizaţi, iar aceştia se declară încântaţi de fotografiile artistului, fie ele portrete sau peisaje.
Experienţă şi tehnici…
În cei 40 de ani de experienţă, Emil Ilea a realizat milioane de fotografii. De la vechile aparate foto analog, cu fotografii alb-negru, a ajuns la Nikon şi Fuji. „O investiţie mare pentru un amator”, aşa cum recunoaşte şi artistul. Încearcă să surpindă oamenii şi lucrurile în ipostaze naturale, de aceea nici la tehnicile de prelucrare digitală nu apelează în exces. „Sunt foarte rezervat vizavi de acele producţii, prezentate ca încercări artistice, în care doar folosim Photoshop-ul. De fapt, acestea sărăcesc spiritul, nu-l îmbogăţesc. Le consider undeva aproape de graffitiurile nereuşite”, spune Emil Ilea.
Ochiul de fotograf şi l-a format singur, fiind de părere că şcoala poate chiar să omoare originalitatea. Pentru a realiza fotografiile, a călătorit în toată lumea. În urma mai multor călătorii de acest fel, în tările aflate timp de decenii în spatele „cortinei de fier”, a realizat o serie de fotografii care urmează să facă parte dintr-o expoziţie specială, cu titlul „Matrix”. „Peisajul este măreţia naturii şi lucrării divine, bazate pe Înţelepciune, Forţă şi Frumuseţe, la care oamenii adaugă, încercând să copieze lucrarea divină şi, din păcate, capotând uneori în straniu… De aici şi ideea unei expoziţii cu tema Matrix”, îşi explică fotograful demersul viitoarei expoziţii.
„Poţi reda încrederea de sine cu un portret reuşit”
Emil Ilea a realizat până în prezent două expoziţii, în 2009 şi 2011, una la Fundaţia Timişoara 89 şi una în clubul Porto Arte. Prima a fost intitulată „Imagi Suspensio est” („În sensul că de fiecare dată când declanşez aparatul mi se pare că suspendez timpul pentru persoanele din faţa obiectivului, de o manieră impresionistă”), iar cea de-a doua s-a vrut a fi un salon neconvenţional. Următoarea expoziţie va fi una de portrete. „Am vrut să fac o selecţie de 50 de portrete de prieteni şi cunoscuţi mai apropiaţi şi de personalităţi. Nu au încăput 50 şi atunci au ieşit prea multe: 100. Prietenii aşteaptă să se regăsească. Îi las să se vadă abia după 2 ani. A doua zi e banal. Uneori, le-am făcut cadou la aniversare propriile portrete. Îmi pare bine când reuşesc să redau frumuseţea interioară. Noi, românii, nu aveam stimă de sine. Sunt puţini cei care pozează. Multe portrete le realizez când povestim, în jurul unei cafele, la o petrecere. Lipsa de încredere în sine poate fi corectată, încrederea poate fi redată celui în cauză printr-o fotografie reuşită. Încerc să aduc pe chipul oamenilor scânteia divină din suflet. E ca o reprogramare neorolingvistică… am simţit asta de câteva ori”, spune Emil Ilea, în prezentarea viitoarei expoziţii. O expoziţie care, cu siguranţă, le va reaminti celor care o vor vizita că frumosul e pilonul pe care stă omenirea. Iar frumosul, aşa cum spunea şi Oscar Wilde, e ochii celui care priveşte.
