Crenguța Leaua, eminenta juristă care a contribuit decisiv la câștigarea procesului Roșia Montană, ca de altfel și la câștigarea altor procese de răsunet ale României, ne obligă să ne așezăm cu picioarele în apă rece. Să nu devenim victime ale entuziasmului, ci să fim conștienți că Gold Corporation încă mai poate utiliza – e drept, cu șanse minime – căi de atac asupra verdictului arbitrajului internațional de la Washington. Un motiv în plus pentru ca autoritățile să se pregătească.
Autoritățile de la București, actualul Executiv, după ce ne-au trecut la toți un glonț dum-dum pe lângă urechi, au obligația ca măcar acum să întreprindă ceea ce nici un alt Guvern, începând cu Guvernul Victor Ponta, nu a întreprins. Să pună la dispoziția opiniei publice și a justiției toate documentele necesare pentru demantelarea escrocheriei Roșia Montană și devoalarea artizanilor acesteia. Și, firește, ne interesează în primul rând complicii interni, pe care-i putem identifica în interiorul unor instituții ale statului, personaje care, încălcând flagrant legile, comițând abuzuri în serviciu, au facilitat, cu certitudine interesați financiar fiind, întreaga făcătură. Care ar fi putut să ne coste peste șapte miliarde de dolari. În acest sens, nu-mi rămâne decât să-mi manifest recunoștința față de marele arheolog al presei române de investigație, Bogdan Tiberiu Iacob, care, scormonind prin arhive, a identificat și mi-a pus la dispoziție două dintre declarațiile pe care le-am făcut în calitate de senator în 2013, când s-a declanșat prima mare bătălie Roșia Montană. În cele ce urmează public aceste texte ad litteram, așa cum au rămas ele consemnate în arhive.
“Celui care ieri m-a dat în judecată pentru că am spus, în calitate de senator PNL, câteva adevăruri scandaloase vizând legăturile frauduloase pe care le are cu Gold Corporation în afacerea Roşia Montană, îi atrag astăzi atenţia asupra propriilor sale conturi. Din străinătate. Depozite de bani în sucursale bancare situate în Seychelles. Banii din aceste depozite provin de la o serie de corporaţii. Cum ar fi: Asia Invest, Newmont Mining Corporation, Grupul Tester, Westport Communcations, Upetrom Trading, Astalvi, Technostrate şi, fără doar şi poate, RCS-RDS”, a susţinut Sorin Roşca Stănescu într-o declaraţie politică făcută în plenul Senatului.
Sorin Roşca Stănescu a declarat, în repetate rânduri, faptul că Traian Băsescu ar fi primit mită de la Roşia Montana Gold Corporation.”Evidenţa politicienilor mituiţi, a unei bune părţi, nu chiar a celor mai importanţi, o are Corina Vinţan, care a fost purtător de cuvânt în Ministerul de Externe, mâna dreaptă a lui Răzvan Ungureanu, care şi-a făcut un ONG care are un contract cu Gold Corporation, care primeşte sume uriaşe de bani care apoi, de la doamna Vinţan, în baza unor contracte, sunt virate în beneficiul unor politicieni”, a spus senatorul în cadrul unei emisiuni televizate.
Senatorul liberal a precizat că în această listă figurează şi preşedintele ţării, “care azi ţine un discurs în favoarea proiectului Roşia Montană şi cu două zile înainte de o afirmaţie de genul ăsta, creşte, cineva cumpără acţiuni”.
Să explic contextul. În 2013, senator al Partidului Național Liberal fiind și consilier personal al președintelui de atunci, Crin Antonescu, am avut acces la o serie de informații, care mi-au permis să fac legătura între președintele Traian Băsescu și afacerea Gold Corporation. Bursa de la Toronto, în care se jucau acțiunile aurului neextras de la Roșia Montană, înregistra fluctuații spectaculoase în sus și în jos în funcție de declarațiile oficialilor statului român, cei mai importanți fiind la acea dată Traian Băsescu, în calitatea sa de președinte, și Victor Ponta, în calitatea lui de premier. Din când în când, dar cu o frecvență cel puțin suspectă, Traian Băsescu făcea declarații împotriva proiectului Gold Corporation de exploatare pe bază de cianuri a zăcământului aurifer de la Roșia Montană. Un mare număr de acțiuni erau vândute la prețul pieței de deținători avizați, aceiași care ulterior, după respectivele declarații, le răscumpărau la un preț sensibil mai mic. Câștigurile erau fabuloase. Iar manipularea bursei se desfășura în mod ciclic. Am publicat la timpul respectiv grafice din care reieșea manipularea, respectiv legătura directă dintre asemenea declarații și fluctuațiile bursei de la Toronto. Cu ajutorul surselor mele, am identificat și băncile din străinătate unde, în beneficiul lui Traian Băsescu, erau vărsate sume consistente de bani de către unii dintre marii jucători ai bursei. În acest fel trebuie citită prima declarație pe care am consemnat-o mai sus. Imediat după dezvăluirea pe care am făcut-o, președintele Traian Băsescu s-a opărit și a declarat ritos că m-a acționat în judecată. Iar eu am replicat în modul pe care vi l-am pus la dispoziție. Realitatea este că niciodată Traian Băsescu nu a îndrăznit să mă dea în judecată. A doua realitate încă și mai surprinzătoare este că niciuna dintre instituțiile abilitate ale statului român, un stat care se angajase să lupte împotriva corupției, nu mi-a solicitat detalii legate de prezumtivul circuit al banilor obținuți din manipularea bursei de la Toronto. De reținut că în dezvăluirile pe care le-am făcut sunt implicate și alte personalități cunoscute, unele în calitatea lor de colaboratori apropiați sau chiar membri ai serviciilor secrete.
În textele consemnate mai sus nu apare menționat numele premierului de atunci, Victor Ponta, în legătură cu care făceam frecvent o serie întreagă de declarații. În timp ce Traian Băsescu juca rolul polițistului rău, Victor Ponta se erijase în polițistul bun. În susținător al proiectului Roșia Montană. Și de câte ori făcea o declarație în acest sens, prețul acțiunilor creștea spectaculos. Cu câteva zile înainte însă, persoane avizate cumpărau pachete de acțiuni pe bursa de la Toronto. Mașinăria manipulării era în doi timpi.
Dacă reprezentanții instituțiilor statului român vor să clarifice această mizerie, această uriașă escrocherie, de aici trebuie să înceapă. De la cele două personaje politice, care aparent se aflau într-un mare conflict și care, în taină, colaborau în detrimentul interesului național.
