“Subtile, profunde, libere de orice constrângere, desenele grupului Balamuc cercetează, experimentează, reflectă lumea și parafrazează viața de zi cu zi într-un mod ironic. Activ ca proiect, Norma – un desen pe zi/scoate radical din pi, fără să estompeze, este un răspuns imediat la o situație ivită, o reacție directă la aici și acum, unde actualitatea sau clișeul este unica sursă de inspirație. Angajate social, desenele lor sunt comentarii verbioase și difuze despre religie, capitalism și problemele de putere, orașul, omul, arta și artistul, ego-ul, persiflate în orice context dat/luat.” – spune Dana Sarmeș, critic de artă Ziua și ora vernisajului coincid cu lansarea albumul de artă NORMA DʹLUX, album care face parte din colecția Point și a apărut la editura Brumar. Acesta cuprinde desene semnate tot de Livia Coloji, Ana Kun și Răzvan Cornici.
Ce-i Balamuc?
Dan Perjovschi: Eu nu m-am lămurit care-i treaba cu Balamuc. Am fost de cîteva ori acolo, am halit ceva grozav (şi la gust şi la privit) de fiecare dată, am facut o expoziţie personală cu desenele altora, am participat cu eroul meu la o expoziţie de eroii lor, am făcut un workshop internaţional, am băut nenumărate cafele, le-am admirat desenele, cariocile şi posturile de lucru, colecţiile de lego, norma grafică zilnică întinsă ca iedera, am pizmuit locaţia centrală, plafonul înalt, look-ul general şi en detail, am vorbit îndelung şi am ascultat la fel. Şi cu toate astea încă nu m-am lămurit. Ce-i asta Balamuc?
Un loc de muncă? Un atelier-douătrei? Un tribirou? O sală de expoziţie? Homehospitality? Un fel de-a fi? O maşină de ilustrat? Un laborator cu markere? O punere-n comun? O chestie deschisă? Ceva în altceva? O expandare în spaţiu şi timp a ideii de desen? Care desen? Un model de a trăi din ce faci? Să faci ce-ţi place? Place ce-ţi place? O platformă de gîndire vizuală? Un proiect artistic? O bucătărie deghizată graphic? Un loc pur şi simplu? Un loc deloc simplu? Trei într-unu? Unu plus unu plus unu?
Ce-i Balamuc? Balamucii
Dana Sarmeș: Arta contemporană a devenit critică, iar critica se poate realiza şi cu mijloace estetice. Suflul intim al artei contemporane este aspirația sa către liberate (individuală, socială sau politică). Acest suflu de libertate a înlocuit mai vechea și modernă aspirație la trasncendență. Arta contemporană vrea să schimbe lumea, să o elibereze de toate constrângerile artificiale generatoare de nedreptăți și inegalități sociale. Fața artei e întoarsă către lume, iar artiștii sunt tocmai ustensilele vii ale împlinirii dezideratului emancipator. De aici și caracterul provocator, incitant și seducător. Artiștii grupului Balamuc, Livia Coloji, Ana Kun și Răzvan Cornici, au înțeles foarte bine această schimbare de paradigmă, cu seriozitate și umor folosesc desenul, forța liniei, pentru o abordare directă și satirică a prezentului. Diferiți ca expesie în proiectele personale, unitari ca grup, desenul pentru ei este felul prin care interacționează cu privitorul, improvizează, rezumă fapte.
Livia Coloji, ilustrator, își găsește inspirația în natură, o natură încărcată metaforic de suprareal. Desenele ei sunt un comentariu la momente confuze, iluzii optice sau fantezii. Înzestrate cu lizibilitate maximă desenele Anei Kun sunt foarte aproape de actul scrierii. Probleme ale societății noastre post-moderne sunt inseparabil analizate prin noțiuni de desen și text. Răzvan Cornici este fascinat de teatralitate, cu preferință pentru luchadori – luptătorii mexicani. Cu claritate și spontaneitate, în dioramele sale dezarhivează imagini vizuale din narațiuni contemporane și situații de conflict.
Subtile, profunde, libere de orice constrângere, desenele grupului Balamuc cercetează, experimentează, reflectă lumea și parafrazează viața de zi cu zi într-un mod ironic. Activ ca proiect, Norma – un desen pe zi/scoate radical din pi, fără să estompeze, este un răspuns imediat la o situație ivită, o reacție directă la aici și acum, unde actualitatea sau clișeul este unica sursă de inspirație. Angajate social, desenele lor sunt comentarii verbioase și difuze despre religie, capitalism și problemele de putere, orașul, omul, arta și artistul, ego-ul, persiflate în orice context dat/luat. Platforma Balamuc, oricât de jucăuș ar suna numele, la modul cel mai serios, a coagulat în hub-ul lor cultural idei, artiști, proiecte și sunt o garanție de gândire liberă în reconstrucția unei identități culturale.
Comentarii
comentarii
